Continuăm seria verbelor întregi la minte, cu terminaţii, şi vorbim de perfectul simplu.
Dar, înainte de a trece la treabă, vreau să le mulţumesc tuturor celor care mi-au scris şi m-au încurajat să scriu mai departe, fiindu-le utile informaţiile date de mine. Printre e-mailurile primite, se află şi cel al lui G. care spune aşa: „Ca de obicei, articol foarte clar şi util. Par aşa de simple lucrurile explicate de tine… De-abia aştept articolul cu perfectul simplu şi, în general, orice scriere de-a ta!!”.
Şi acum… să purcedem la drum!
Ce este perfectul simplu?
Este un „timp verbal al modului indicativ care exprimă o acţiune în trecut, terminată de curând” (dexonline).
Cum îl diferenţiezi de mai mult ca perfectul?
Simplu: înainte de terminaţii, mai mult ca perfectul are –se-, pe când, la perfectul simplu, nu pui –se-, ci direct terminaţiile.
Mai departe, facem referire din nou la cele patru categorii de verbe, după cum urmează:
Verbele care se termină în -a
- A uita
Eu uitai (uit+a+i)
Tu uitaşi (uit+a+şi)
El/ea uită (uit+ă)
Noi uitarăm (uit+a+răm)
Voi uitarăţi (uit+a+răţi)
Ei/ele uitară (uit+a+ră)
- Recapitulare:
Terminaţiile pentru verbele care se termină în „-a”:
Pers. I-a, sg.: (a) +i
Pers. a II-a, sg.: (a) + şi
Pers. a III-a, sg.: doar ă, fără nici o altă terminaţie
Pers. I-a, pl.: (a) + răm
Pers. a II-a, pl.: (a) + răţi
Pers. a III-a, pl.: (a) + ră
Verbele care se termină în -ea (-ea se transformă în –u)
- A tăcea
Eu tăcui (tăc+u+i)
Tu tăcuşi (tăc+u+şi)
El/ea tăcu (tăc+u)
Noi tăcurăm (tăc+u+răm)
Voi tăcurăţi (tăc+u+răţi)
Ei/ele tăcură (tăc+u+ră)
- Recapitulare:
Terminaţiile pentru verbele care se termină în -ea:
Pers. I-a, sg.: (u) + i
Pers. a II-a, sg.: (u) + şi
Pers. a III-a, sg.: doar u, fără nici o altă terminaţie
Pers. I-a, pl: (u) + răm
Pers. a II-a, pl.: (u) + răţi
Pers. a III-a, pl.: (u) + ră
Verbele care se termină în -e
a) dacă verbul, la participiu, are terminaţia -ut, e se transformă în u (a face – făcut – (eu) făcui);
b) dacă verbul, la participiu, are terminaţia -s, e se transformă în –se (a merge – mers – (eu) mersei).
- a) A face
Eu făcui (făc + u + i)
Tu făcuşi (făc + u + şi)
El/ea făcu (făc + u)
Noi făcurăm (făc + u + răm)
Voi făcurăţi (făc + u + răţi)
Ei/ele făcură (făc + u + ră)
- b) A merge
Eu mersei (mer + se + i)
Tu merseşi (mer + se + şi)
El/ea merse (mer + se)
Noi merserăm (mer + se + răm)
Voi merserăţi (mer + se + răţi)
Ei/ele merseră (mer + se + ră)
- Recapitulare:
Terminaţiile pentru verbele care se termină în –e:
a) dacă la participiu verbul se termină în –ut, e se transformă în –u:
Pers. I-a, sg.: (u) + i
Pers. a II-a, sg.: (u) + şi
Pers. a III-a, sg.: doar –u
Pers. I-a, pl.: (u) + răm
Pers. a II-a, pl.: (u) + răţi
Pers. a III-a, pl.: (u) + ră
b) dacă la participiu verbul se termină în –s, e se transformă în –se:
Pers. I-a, sg.: (se) + i
Pers. a II-a, sg.: (se) + şi
Pers. a III-a, sg.: doar + se
Pers. I-a, pl.: (se) + răm
Pers. a II-a, pl.: (se) + răţi
Pers. a III-a, pl.: (se) + ră
Verbele care se termină în –i
* la pers. I-a, sg., pe lângă „i”-ul din rădăcină, se adaugă încă un „i”, aşa încât să nu te sperii dacă vei vedea un verb cu doi „i”.
*la pers. a III-a, sg., verbul are un singur „i”.
- A citi
Eu citii (cit + i + i)
Tu citişi (cit + i + şi)
El/ea citi (cit+ i)
Noi citirăm (cit + i + răm)
Voi citirăţi (cit + i + răţi)
Ei/ele citiră (cit + i + ră)
- Recapitulare:
Terminaţiile pentru verbele care se termină în „i”
Pers. I-a, sg.: (i) + i
Pers. a II-a, sg.: (i) + şi
Pers. a III-a, sg.: doar –i
Pers. I-a, pl.: (i) + răm
Pers. a II-a, pl.: (i) + răţi
Pers. a III-a, pl.: (i) + ră
Verbele care se termină în „î” (la conjugare, î se transformă în â)
- A coborî
Eu coborâi (cobor + â+ i)
Tu coborâşi (cobor + â + şi)
El/ea coborî (cobor + î)
Noi coborârăm (cobor + â + răm)
Voi coborârăţi (cobor + â + răţi)
Ei/ele coborâră (cobor + â + ră)
- Recapitulare:
Terminaţiile pentru verbele care se termină în –î
Pers. I-a, sg.: (â) + i
Pers. a II-a, sg.: (â) + şi
Pers. a III-a, sg.: doar -î
Pers. I-a, pl.: (â) + răm
Pers. a II-a, pl.: (â) + răţi
Pers. a III-a, pl.: (â) + ră
Mai am o singură observaţie, şi anume în cazul verbelor „a fi” şi a „a avea”, conform DOOM2. La perfectul simplu, cele două verbe au două forme, ambele corecte:
- A avea
Eu avui/avusei
Tu avuşi/avuseşi
El/ea avu/avuse
Noi avurăm/avuserăm
Voi avurăţi/avuserăţi
Ei/ele avură/avuseră
- A fi
Eu fui/fusei
Tu fuşi/fuseşi
El/ea fu/fuse
Noi furăm/fuserăm
Voi furăţi/fuserăţi
Ei/ele fură/fuseră
Gata. A fost foarte distractiv să iau fiecare literă/terminaţie la rând şi să mă joc, astfel încât să fac cât mai simplu pentru tine. 🙂
Mi-ar plăcea tare mult să-mi spui dacă a fost destul de clar cum am explicat şi dacă ţi-a fost de folos.
Totodată, mai am o întrebare: în afară de mai mult ca perfectul şi perfectul simplu, ce alte timpuri verbale îţi mai pun semne de întrebare?
Cu drag,
Vio
Foarte bune aceste lectii de gramatica romana. Multumim mult pentru ceea ce ne oferi tuturor. Este important pentru tineri sa isi cunoasca graiul strabun.
Te rugam sa ne scrii ce stii despre viitorul popular, cate forme are si ce cuvinte se scriu acum diferit de ceea ce am invatat in anii trecuti ( de exemplu niciun, nicio, care dupa parerea mea sunt o prostie si nu inteleg ce „minti luminate” au scos ineptiile astea ).
Cum se scrie corect ? intradevar sau intr-adevar? Si mai sunt si alte cuvinte care au o alta scriere decat s-ar cuveni de drept?
Va multumim mult.
Cu stima, Suciu Adriana
Dragă Vio, îți mulțumesc mult pentru lecțiile de care avem, zic eu, nevoie cu toții. Tu faci ca totul să pară atât de simplu încât, după ce citesc, îmi spun „chiar, cum de nu mi-am mai amintit de asta?”. Cred că mai clar decât atât nu se poate explica. Eventual avem noi probleme de înțelegere. Ceea ce scrii îmi este de foarte mare folos din cel puțin două motive : în primul rând pentru că am un fiu ce termină clasa a patra și a început drumul gramaticii, eu fiindu-i alături, hop și eu, să mă țin după el, nu cumva să vadă că am uitat teoria; iar apoi am și eu un blog unde trebuie să fiu foarte atentă și la formă, că n-o fi suficient doar fondul. Singurul meu „comentariu” ar fi că mi-ai trezit neuronii degustători și procesatori de gramatică, scoțându-mă din starea de „letargie” gramaticală pe care o îmbrățișai (e bine? că nu prea folosesc perfectul simplu și mai mult ca perfectul) cu atât drag și comoditate. Iar pentru asta îți mulțumesc. Abia aștept următoarele, că pe cele publicate deja le-am citit. Să fii iubită!
Edith, Arad
Lectiile astea imi sint de folos pentru ca ma pot corecta foarte repede. Caut locul in care le-am stocat ,caut exemplul ,gasesc greseala si ..gata!. Problema este ca foarte multi dintre noi nici nu mai baga de seama atunci cind o iau pe aratura cu vorbirea sau cu scrisul pentru ca se poarta. Avem ‘succesuri’ avem”persoane care nu vor sa vorbesc cu tine” asa ca daca eu zic ‘io” pentru ca imi este mai usor ce rost mai ar avea sa ma corectez in momentul in care autorii perlelor sint europarlamentari iar eu abia ma tirii de azi pe miine. Oricum ,dincolo de toate mailurile dumneavoastra si problemele discutate ramin extrem de utile. Cine vrea sa bage la cap ,baga ,cine nu.. La urma urmei acestia pot face cu succes parte din succesurile patriei…La buna vedere !
Frumoase si utile toate subiectele tratate dar trebuie luat fiecare in parte si citit cu atentie ca in gimnaziu. Pe mine daca ma intrebi repede stiu sa conjug sau sa gasesc scrierea corecta a unui cuvant anume dar cand citesc un articol cu un titlu de exemplu „Cum e corect, dintre sau din?” uit care era forma corecta. 🙂 Amuzant, nu?
D-le Mircea Laurentiu, sa stiti ca expresia s-a folosit candva, este un termen livresc, a venit un ‘DOOM’ ; ‘DEX’ , sau mai stiu eu ce si a schimbat , ca si pe a din i, ca si pe ‘nicio’ ; ‘ niciun’ ,nici nu mai stiu cum e corect. Important este ca dvs sa vorbiti si sa scrieti cat mai corect, iar de la ceilalti,sa intelegeti ce au vrut sa spuna . O zi buna . …. Vio ,foarte folositoare lectiile tale.Multumim si succes in continuare. Elena