Spre sfârşitul anului trecut, am avut un conflict (blând) cu unul dintre colegii mei. Şi el la fel de pasionat de gramatică.
Care a fost motivul polemicii în care m-am băgat? O virgulă. Îţi vine să crezi că poţi sta supărat aproape două zile pe un om din cauză că acesta nu tratează serios un subiect de interes pentru tine?
Discuţia în contradictoriu a apărut în momentul în care l-am întrebat:
– Tu ştii că sunt persoane care nu pun niciodată virgulă înainte de „şi”? El s-a uitat la mine şi mi-a zis:
– Nici eu nu pun virgulă înainte de „şi”.
Mi s-a strâns inima puţin şi l-am întrebat: de ce?
– Pentru că, la şcoală, profesoara mea de română mi-a spus că NICIODATĂ nu se pune virgulă înainte de „şi”.
– Pe bune? Aşa ţi-a zis? şi am căzut pe gânduri.
– Dă-mi un exemplu, te rog!
– Bine. Uite: „L-am chemat pe Mihai, şeful meu, şi i-am spus ce s-a întâmplat”.
– Eu nu pun virgulă după „şeful meu”.
– Cum să nu pui? întreb eu. „şeful meu” e apoziţie şi cere mereu virgulă.
– Mai dă-mi un exemplu, că nu m-ai convins.
– Bine. „Şi-am stat, şi-am stat până s-a făcut noaptea.”
– Hmmm… nu sunt de acord cu tine. Nu poţi să spui şi în alt mod?
– Păi, dacă tu vrei să scrii sau să zici aşa, de ce să reformulezi doar ca să nu pui virgulă înainte de „şi”?
Aşa am continuat discuţia cam două ore, până când m-am supărat pe el pentru că nu a înţeles că există şi excepţii, şi nu am mai vorbit aproape două zile. Simţeam că mă lupt cu morile de vânt. Apoi, am făcut pace. 🙂
Aş vrea să-ţi explic şi ţie cum stau lucrurile cu virgula înainte de „şi”.
Într-adevăr, aşa s-a zis la şcoală. Mai rău, s-a folosit şi cuvântul „niciodată”.
DAR… să nu uităm de excepţii. De aceea îmi place mie aşa mult limba română, are excepţii şi la excepţii. :)) Tare ciudată limbă mai avem noi, românii.
Hai să luăm cazul cel mai simplu, cel ştiut de toţi. Avem o enumerare.
- Am cumpărat mere, pere, gutui şi roşii. Evident, aici NU se pune virgulă.
Acum… vine partea distractivă.
Mai ştii când ţi-am povestit de „surorile conjuncţii adversative”? La lista cu „dar, iar, ci , însă” adăugăm şi „şi”.
Hai să-ţi dau un exemplu:
- M-a obligat să plec acasă, şi eu nu voiam asta. (a doua parte a frazei este în contradicţie cu prima: „M-a obligat să plec acasă, dar eu nu voiam asta.”)
Un alt context este acesta, când după „şi” urmează „nu”:
- Voi face ce vreau eu, şi nu ce vrei tu. („şi nu” se suprapune cu „iar”: „Voi face ce vreau eu, iar nu ce vrei tu.”)
Acum aş vrea să-ţi fac cunoştinţă cu minunata lume a gramaticii şi să îţi spun despre adverbul de mod de întărire. Nu fugi, că explic imediat! 🙂
Da! „Şi” are şi valoare de adverb de întărire. Asta se întâmplă atunci când accentuezi o idee. Să-ţi dau un exemplu:
- „Ionel, şi tu eşti cu noi în echipă?”
În acest caz, pe lângă faptul că „Ionel” este în cazul vocativ, adică te adresezi lui, observă, te rog, prezenţa lui „şi” care întăreşte ideea că şi Ionel se alătură echipei.
În această situaţie, virgula este necesară.
Un alt caz este acela când ai o apoziţie. Am mai discutat despre ea când am scris despre cuvintele incidente.
Un exemplu foarte bun este cel de la începutul articolului:
- „L-am chemat pe Mihai, şeful meu, şi i-am spus ce s-a întâmplat.”
În acest caz, explici cine este Mihai şi are acelaşi efect ca şi în cazul vocativului atunci când spui:
„Ce faci, Sorin, cu paharul din mână?”
Continuăm, da?
Când se mai pune virgulă înainte de „şi”? Când ai perechea „şi… şi”.
- Şi tu, şi tatăl tău mergeţi la pescuit.
O altă pereche de „şi… şi” foloseşti atunci când povesteşti ceva:
- Şi am stat, şi am stat până ne-a dat afară.
O altă valoare a lui „şi” este cea conclusivă. (gândeşte-te la „deci”)
- Am terminat treaba, deci vreau să plec acasă.
- Am terminat treaba, şi vreau să plec acasă.
- Plouă cu găleata, şi nu mai mergem la cumpărături.
Atenţie!
Mai există un caz în care NU pui virgulă înainte de „şi”. Când? Atunci când ai perechea: „nici… şi nici”.
Nici colegul meu şi nici eu nu mai lucrăm la acest proiect.
Hai să recapitulăm:
Când NU se pune virgula înainte de „şi”?
Când scrii:
- o enumerare: „Vreau să fiu înţelept, bogat şi să am prieteni valoroşi.”
- perechea de cuvinte: „nici… şi nici”: „Nici acasă şi nici aici nu am parte de liniştea după care tânjesc.”
Când SE PUNE virgula înainte de „şi”?
- atunci când are valoare adversativă şi îl pui pe aceeaşi listă cu „dar, iar, ci, însă”. Adică exprimă contrariul a ceea ce ai scris înainte: „Am fost la petrecere, şi nu vreau să ştie tata.”
- atunci când după „şi” urmează „nu”: „Fă ce spune doctorul, şi nu ce face el.”
- atunci când are valoare de adverb de mod de întărire, adică accentuează o idee: „Maria, şi tu ţi-ai pierdut ceasul?”
- atunci când înaintea lui se află o apoziţie: „M-am întâlnit cu Ion, vărul meu, şi nu mi-a spus nimic de tine.”
- atunci când ai perechea: „şi… şi”: „Şi el, şi ea adoră ciocolata neagră.”
- atunci când povesteşti ceva: „Şi merse, şi merse până s-a întunecat.” (aici tot pereche formează)
- atunci când are valoare conclusivă, fiind sinonimul lui „deci”: „Ploaia a încetat, şi putem ieşi la joacă.”
Gata! Ştiu, e un pic dificil, însă cu atenţie vei reuşi să nu mai fugi de virgule sau de reguli discutate (sau nu) la şcoală, dar pe care nu le-ai asimilat cum trebuie.
Primul pas pentru tine care e?
Împrieteneşte-te cu cuvintele, joacă-te si vezi nuanţa a ceea ce vrei să spui. Dă la o parte prejudecata conform căreia înainte de „şi” nu se pune virgulă.
În acel moment, aminteşte-ţi că undeva, pe blogulscriebine.ro, am discutat despre acest lucru.
Detaliile sunt importante! Nu contează doar ce spui, ci şi cum spui! 🙂
La sfârşit, vreau să te întreb: ai evitat vreodată să pui virgulă înainte de „şi”? Ţi-a spus şi ţie doamna profesoară, în şcoala generală, că „şi” înlocuieşte întotdeauna virgula?
În acest moment, ai o propoziţie în minte care conţine „şi”, dar eziţi să pui virgulă? Lasă-mi un comentariu şi vedem cum rezolvăm situaţia.
Cu drag,
Vio
Si cazul cu „nici” e tot o enumerare. Ar fi de vazut in ce alte situatii, pe langa enumerari, nu se pune virgula inainte de „si”.
Ai mai întâlnit tu un alt caz în care nu se pune, Florin? Se poate să fi omis eu câte ceva.
Am si eu o nelamurire: in sintagma „subsemnata Ionica Popescu, declar…………..” eu simt nevoia sa pun virgula dupa numele propriu, dar nu sa il izolez cu virgula si dupa „subsemnata”; ce simt eu este corect?
Foarte bun articol, Vio. Personal, am folosit de multe ori virgula inainte de si… fiind o persoana auditiva, simteam ca se cere o pauza, ceva. Acum stiu si regulile 🙂 Iti multumesc!
🙂
ok, am inteles acum. si mi se pare chiar corect.
da, si mie mi-a spus la scoala sa nu folosim virgula inainte de „si”. (apropos, la inceputul propozitiei, „da, si mie … „, am pus corect virgula, nu?)
numai ca ne-a spus ca nici dupa „si” nu se foloseste virgula. cu toate ca si in acest caz, cred ca sunt exceptii. ai putea, te rog, sa ma lamuresti cu virgula dupa „si”?
merci mult
Salut, Antonio!
Da, ai pus bine. După adverbele de afirmaţie sau de negaţie ca „da”, „desigur, „fireşte”, „nu”, pui virgulă.
De exemplu: „Da, mâine te sun!”.
Dacă se pune înainte, se pune şi după.
De exemplu, când ai o apoziţie (am scris despre ea aici):
-Şi, după cum îţi spuneam, m-am rătăcit.
Voi scrie un articol şi despre acest subiect.
Îţi mulţumesc pentru întrebare!
” Da” adverb de negatie?
Mulţumesc pentru completare. Am uitat să adaug adverb de negaţie sau de afirmaţie. Corectez acum.:)
Bravo! Foarte bun articolul, si foarte bun blogul. Si eu am fost invatat la randul meu de d-na profesoara ca nu se pune virgula inainte de „si” + „dar”, motivatia fiind ca leaga propozitii de acelasi fel. Cu toate astea de multe ori am decis sa pun o virgula ca in prima propozitie din comment, ce zici am gresit in cazul de fata?
Îţi mulţumesc pentru aprecieri, Traian! 🙂
Să vedem. La ce te-ai gândit când ai pus virgulă în prima propoziţie?
La o enumerare a calitatilor.. tale… in fine ale site-ului. Virgula am „simtit” eu ca s-ar cere fiind o completare… Cat despre destptii de mai jos… „haters gonna hate…”
As vrea sa stiu si eu cu ce „academician” a facut autorul articolului literatura si gramatica limbii romane in clasele gimnaziale, ca sunt uimit…:))
Precis acel „academcian” este absolvent de Spiru Haret, Artiflex si alte srl-uri de pe piata…;)
Pana si biata limba romana a suferit „modificari” post-decembriste nu doar economia si starea natiunii.:(
Pe scurt, se confunda marfa cu amabalajul, pardon, intonatia cu punctuatia…
Apropo, „şi” are rol de adverb de intarire cand se pun virgula dupa el si nu inainte.. ca in expresia „… si, mai mult, …”
Deci, ca regula generala, inainte si dupa „şi” nu se pune virgula, exceptie facand cazurile cand se doreste scoaterea in evidenta a unui lucru si atunci se pune virgula dupa conjunctia „si”, capatand caracterul de adverb de intarire.
Am uitat cum se cheamă regula, dar îmi amintesc exemplul profei mele (bune):
Ești și bun, și prost: brânză bună în burduf de câine!
🙂
maine este o noua zi, si eu voi incerca sa-mi rezolv problemele. Corect sau nu ?
Este un articol infect si mizerabil in care autorul se zbate pentru o virgula cand de fapt nu stie sa foloseasca ghilimelele sau majusculele. Ce sa mai vorbim de „Şi-am stat, şi-am stat până s-a făcut noaptea.”? S-a facut NOAPTE sau eventual A VENIT NOAPTEA.
Dragă, Aaa111 (anonim, persoană fără curaj), aş fi acceptat cu bucurie observaţia ta dacă nu ai fi folosit acest ton pe blogul meu. Am o recomandare pentru tine: te rog să-ţi faci un blog al tău, unde să te exprimi exact cum ai făcut aici.
Educaţia nu se face în acest fel. Hai să-ţi spun o povestioară.
Vine un învăţăcel la un înţelept şi îl întreabă: „Ce să fac să nu mă mai enervez când cineva mă insultă?”.
Înţeleptul i-a spus astfel: „Tu vii la mine cu un cadou pe care vrei să mi-l dăruieşti. Dar eu nu vreau să-l primesc. Al cui este cadoul? Al tău sau al meu?”
Învăţăcelul răspunde: „Al meu”.
Aşa e şi cu cuvintele. Ele îi aparţin cui le rosteşte.
Eu NU primesc acest cadou, pe care tu mi l-ai făcut mie. Aşa că te rog să te întorci de unde ai venit, cu tot cu cuvintele tale care reprezintă o insultă la adresa mea.
O zi bună!
„-Profesoara mi-a spus că …”
Răspunsul meu ar fi „Şi tu crezi tot ce zice profesoara?”
🙂
Salut Vio, sunt tare fericită că am descoperit acest blog. Gramatica este o pasiune mai veche de-a mea, deși îmi pare răau să o spun că odată luată cu viața și alte activități, am început s-o neglijez și să uit regulile pe care altădată le cunoșteam și le aplicam cu sfințenie.
Te felicit pentru inițiativă, voi urmări cât de des pot ceea ce publici și mai important, le voi recomanda și altora blogul tău.
Vis-a-vis de ”și” ca adverb de întărire, profesoara noastră din clasele 5-8 ne spunea că atunci când îl putem înlocui cu ”chiar” nu există nici un dubiu că e adverb, și nu prepoziție.
Mulţumesc şi eu!:)
O zi frumoasă!
Vio
Așa, și ?
Pentru „Un simplu cetăţean”
Bibliografie: Gramatica limbii române, vol.al II-lea Enunţul, Bucureşti, Editura Academiei, 2005, p.947-955
G. Beldescu, Punctuaţia în limba română, Bucureşti, Editura Gramar, 2004, p.149-150
Sergiu Drincu, Punctuaţia de bază în limba română, Timişoara, Editura Amphora.Mirton, 2008
Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 2005
Lucrările au şi caracter normativ, sunt scrise de SPECIALIŞTI, fără ghilimele, care nu sunt absolvenţi de „Spiru Haret, Artiflex si alte srl-uri de pe piata”…
Voi consemna doar câteva dintre situaţiile expuse mai sus, foarte clar şi corect prezentate şi explicate de către autoarea articolului.
„Conjuncţia copulativă ŞI POATE FI PRECEDATĂ DE VIRGULĂ (scrierea cu majuscule îmi aparţine!!) atunci când aceasta izolează un vocativ (Stai, copile, şi ascultă!), sau alte elemente intercalate (Stai, spuse Ion, şi ascultă! Îi displăceau culorile stridente, la modă astăzi, şi muzica zgomotoasă); ŞI POATE FI PRECEDAT DE VIRGULĂ când este utilizat ADVERBIAL (Nu doar citesc, şi învăţ), cu valoare adversativă (l-am rugat, şi tot n-a vrut să vină.)sau în construcţii concluzive (Lucra totdeaun în grabă, şi prin urmare superficial.)” (Gramatica limbii române, vol. al II-lea Enunţul, Editura Academiei, 2005, p.952)
Mulţumesc mult de tot, Melitta, pentru susţinere! 🙂
Povestea virgulei „,” înainte de „şi”.
Recomand! http://t.co/PSxgZhb7
Ti-as trimite un manuscris, alaturi corectura editurii, ca sa-mi spui daca m-am enervat degeaba sau nu :))
De ce să te enervezi, Cristina?
Buna Vio! De mult timp caut un blog pe ca al tau! 🙂 Ce vreu eu sa te intreb nu are legatura cu virgulitele,ci cu substantivele. Mai exact,am de cautat un substantiv care are aceeasi forma la singular si la plural din poezia „Talharul pedepsit” de Tudor Arghezi.
„Într-o zi, prin asfinţit,
Şoaricele a-ndrăznit
Să se creadă în putere
A pradă stupul de miere.
Roiul, cum de l-a zărit
C-a intrat, l-a copleşit.
Socoteală să-i mai ceară
Nu! L-au îmbrăcat cu ceară.” Daca poti sa ma lamuresti si pe mine,ar fi perfect!Dansa ne-a spus ca substantivul este soarece,insa nu era sigura.Asa ca te rog frumos sa ma ajuti si iti doresc o zi placuta in continuare! 🙂
Salut, Ana! Eu ştiu varianta „şoarece”. Pentru o confirmare, m-am uitat în dicţionarul pe care îl am acum la îndemână (DIN-Dictionar Normativ al Limbii Române) şi am citit acelaşi lucru:
-singular: şoarece
-plural: şoareci
Mulţumesc pentru comentariu!
O zi frumoasă!
Vio
Prin dansa,ma refeream la doamna profesoara! 😀 Am formulat gresit propozitia.
E vorba de substantivul feminin miere. Acesta este raspunsul corect, nu soarece.
Mulţumesc, mar! Eram pe fugă şi am citit printre rânduri. Ana, îmi cer mii de scuze.
Da, acesta e cuvântul.
Cred ca si substantivul „ceara” poate fi un raspuns corect.
si ”ceara” e in aceeasi situatie.
eu stiam regula de inlocuire a lui si cu chiar si daca se potrivea virgula era acceptata a fi folosita
Pentru Mar si Ana
Substantivul feminin miere (la fel şi ceară) nu are formă de plural (este defectiv), deci forma lui de singular nu poate fi aceeaşi cu cea de plural.
Substantivele care au forme indentice la singular şi la plural se numesc invariabile. De ex. arici, unchi, pui, genunchi, orhidee, nume etc.
Cu plăcere, Vio, mai ales atunci când „contraargumentele” sunt de fapt injurii, atacuri la persoană, afirmaţii nefondate, „băgări în aceeaşi oală”, suficienţe..
Succes în ceea ce faci şi în ceea ce ţi-ai propus să faci! 🙂
Si mie mi-a spus profesoara de romana ca niciodata nu se pune virgula inainte de „si”. Apoi, la facultate, profesorii mi-au spus acelasi lucru.
Chestia asta a crescut ca o frustrare in mine, pentru ca nu am putut sa demonstrez ca se pune in unele cazuri. Daca profesorii spun….cine sunt eu sa contrazic ?
Abia astept sa mai spuna cineva ca nu se pune virgula, sa le trimit link-ul de la articolul asta 😀
Emilia, au spus şi de ce nu se pune?
Draga, Vio,
Froarte frumos articolul si foarte util.
Daca lectiile de gramatica ar fi predate asa, ar fi mai usor intelese ,ar dura mai putin si ar fi mai mult timp pentru exemple si exercitii in clasa sub indrumarea profesorului, temele de casa nu ar mai fi o povara.
Felicitari.
La multi ani! In primul rind! Credeam ca n-o sa mai am ocazia sa vorbim despre virgule ,punte,puncte, punct si virgula si alte minuni ale acestei „ciudate „limbi a noastra, care de fapt nu este de loc ciudata ,ci la fel ca alte limbi de origine latina, extrem de complicata si in acelasi timp extrem de frumoasa. Nici o limba ca a noastra nu se va impune vreodata ca limbaj international de comunicare tocmai pentru ca este cum este, fata de o limba ca engleza ,care este constuita special parca pentru mintile simple ale anglo saxonilor( desi stim cu totii ca nu e deloc asa!). Civilizatia anglo saxona este o forta in conditiile actuale si asa a fost si inainte de zorii renasterii sau ai iluminismului. Cred ca simplitatea limbii engleze a contribuit mult la treaba asta. Sa nu divagam! Limba romana… Subiectul e prea complicat si destul de delicat si nu cred ca eu as fi cel mai calificat in acest domeniu insa prentru ca o lunga perioada de timp am colaborat cu o revista de camioane l-am atins fara sa vreau .Bineinteles ca in spatele scrierilor mele( daca le pot numi asa !) erau oameni de specialitate datorita carora erau respectatate gramatica si punctuatia. Ca intotdeauna munca de echipa creaza un lucru valoros. Ca sa faci totul de unu singur trebuie sa cam fii un geniu. Ceea ce nu e cazul in ceea ce ma priveste. ! Oricum ma bucur ca ati reaparut! La buna vedere !
Bună! Aș avea un exemplu de enumerație unde (îmi pare că) se folosește virgulă:
„La micul dejun am mâncat cereale cu lapte, pâine cu unt, și ouă.”. Dacă lipește virgula, se schimbă puțin sensul propoziției; devine „pâine cu unt și ouă”, ceea ce are o altă nuanță față de „pâine cu unt, și ouă”. Probabil în alte exemple ar putea fi mai evident, dar e singurul exemplu care mi-a venit acum în minte.
Mulţumesc, Andrei!:) La o analiză atentă, aşa e, cum spui tu.
Deci mai e o excepţie. 🙂
Sau poți inversa puțin cuvintele care compun enumerația. Ex: „cereale cu lapte, ouă și pâine cu unt.” 🙂
Zic de inversarea asta ca să nu creezi tu o „excepție” cu virgula înainte de „și” într-o enumerare, doar pentru că îți dorești să existe una în plus.
Super tare acest articol! Nu stiam ca se pune virgula inainte de „si”. Nu-mi aduc aminte sa fi invatat vreodata asa ceva la scoala.
Foarte bun articolul. Am obosit tot explicându-le altora că nicăieri în gramatica limbii române nu există regula conform căreia „nu se pune virgulă înainte de şi…”
Mulţumesc, Razvan!:) Din păcate, asta s-a spus la şcoală. Iar acest fapt a fost confirmat de mai multe persoane. S-a spus (încă se spune) atât la şcoala generală, la liceu, cât şi la facultate.
Am inteles acum.Cand punem virgula inainte de „dar” si cand nu punem,asta chiar m-a innebunit.
Buna,mie imi place gramatica limbii romane,poate nu pot sa pun ,in scris,virgula sau punctul acolo unde trebuie,dar stiu ca atunci cand vorbesti,ca sa fii pe intelesul tuturor,trebuie sa faci o pauza intre cuvintele dupa care vine o intarire a popozitiei,De exemplu; Ce crezi,mai vine autobuzul?Sau”Mai vine ,si Andrei cu noi?,,
Te rog sa-mi spui si mie,daca am gresit undeva.
Mersi mult
Eu am o poziție nuanțată față de virgula înainte de „și”. Cred că ar fi un beneficiu dacă nu ar mai fi considerată greșeală. Virgula este ceva deosebit de puternic în gramatică, mai puternică decât cuvântul „și”. Impresia când citesc o frază cu o enumerație ale cărei ultime elemente sunt legate prin „și” este că acele ultime elemente constituie de fapt unul singur.
În limba engleză, regula e similară, dar excepțiile sunt tolerate. Editura Oxford University Press practică de exemplu în mod curent utilizarea virgulei înainte de „and” exact din același motiv. De aceea se numește „virgulă Oxford”. Blog postul acesta ilustrează (în al doilea paragraf) la ce ar putea folosi. Și sunt și alte exemple în care o virgulă înainte de și ar putea mai mult să ajute decât să strice (de exemplu, când elementele enumerației mai sunt determinate de diverse atribute sau, mai complicat, de propoziții atributive; sau, mai rău, când elementele enumerației sunt ele însele propoziții).
Si eu am fost invatata ca nu se pune virgula inainte de „si” , cu toate ca simt unde ar trebui sa pun dar am retineri. Sper ca am pus bine virgula acum. 🙂
ah, trebuia una si inainte de „dar”…:)
Bună, Vio!
Am citit articolul şi mi s-a părut interesant. Te felicit pentru iniţiativă! Mulţi români „schingiuiesc” limba română spre supliciul celor care au ales să o respecte.
Într-adevăr, în cazul unei enumeraţii nu se foloseşte virgula înainte de „şi”. Însă, şi de la această regulă îmi amintesc o excepţie. Este vorba despre cazul în care însăşi enumerarea conţine conjuncţia „şi”: Am cumpărat şi mere, şi pere, şi struguri şi banane.
Ca maestră intr-ale excepţiilor, te rog să arunci o privire şi să-mi corectezi memoria, de este cazul.
Toate cele bune îţi doresc!
Cu bine,
Ştefania
Salut Vio, interesant blog, si eu obisnuiesc sa pun „.” inainte de „si” , insa am o nelamurire : „Lumea moare de foame, si uita-te la asta…” Ma poti ajuta aici ? Multumesc !
Aci virgula merge si dupa iar chiar mai bine ca inainte
Salut,
Va rog lamuriti-ma .
Cum se scrie corect:
Str.Niculitel nr.8,bl.3,etc sau
Str.Niculitel,nr.8,bl.3,etc
cu virgula dupa strada.
Mci,
Radu
„Eu personal sunt multumit, si le multumesc!”
Aici este folosita corect virgula?
Marian, tu de ce ai pus acolo virgula?
imi place!
Buna seara !
Am probleme mari cu perceptia mecanismului de punere a virgulei inainte de SAU. La fel sunt probleme la DAR, cand trebuie sa pun PUNCT sau virgula. Sunt o gramada de oameni care au probleme sa intelega cand se pune virgula inainte de dar si cand nu. La fel, ar fi bine venit si un articol despre punct si virgula ( ;). Serios, cat la % din romani folosesc semnul ; ? Cred ca mai putini de 10%, poate chiar 5%. Sincer sa fiu, nici eu nu pot intelege cand se pune punct si virgula.
Dar daca am o enumerare dupa care urmeaza „si asa mai departe”, pun sau nu virgula inainte de si?
Nu. 🙂
Va rog sa imi raspundeti la o intrebare. In afara de faptul ca nu am scris cu diacritice, am greseli de scriere in textul de mai jos. Poate am uitat sa pun virgula, sau am pus-o unde nu trebuie.
Si
….primesti ceea ce vrei, de la cine nu ai fii crezut ca iti poate oferi
….gasesti ceea ce iti doresti, la cine te astepti cel mai putin
….te cauta, cel care ai crezut ca te-a uitat
….pleaca, cel care credeai ca va ramane
….te determina sa faci bine, cel care greseste
….te indeamna la rau, cel care face bine
….iti este prieten, cel care sta la distanta
….cel care sta langa tine nu iti este prieten
….te simti bine acolo unde te gandeai ca nu-i de tine
….ajungi unde iti doresti, dar nu este pe sufletul tau
….nu conteaza locul cat conteaza persoanele care se afla in acel loc
….poate fii locul potrivit cu persoana nepotrivita, sigur iti vei dori sa fie invers
…si…si…ce daca?! Inima mea este deschisa, pentru cine vine dar si pentru cine pleaca…:)
Substantivul „ceara” e in aceeasi situatie.
Felicitari pentru postare! De mare utilitate, mai ales cand trebuie sa convingi pe cineva ca ai dreptate. Ca idee, imi puteti spune daca trebuia virgula inainte de ,,undeva„. Fraza este extrasa din textul dvs. Nu vreau sa bcritic, ci doar sa ma asigur ca nu gresesc pe viitor.
În acel moment, aminteşte-ţi că undeva, pe blogul scriebine.ro, am discutat despre acest lucru.
Bun articol! Vor înțelege toți care vor citi! Multumim!
Cu drag! 🙂
Bună ziua! Mulțumim pentru acest articol. Oare în următoarea situație se pune virgulă înainte de „și”?
Au trecut secunde, minute, poate ore, și în final a apărut în fața ușii.
Consider că nu, dar dacă aveți o altă părere, îmi puteți explica de ce este virgula corectă, vă rog?
Mulțumesc!
Bună, Ştefania!
Mulţumesc pentru comentariu!
Din punctul meu de vedere, da, se pune virgulă. „Şi” poate fi înlocuit de conjuncţia adversativă „iar”: „Au trecut secunde, minute, poate ore, iar în final a apărut în fața ușii.”
Uite un articol pe care l-am scris mai demult în care am explicat cum e cu conjuncţiile adversative:
O altă variantă, dacă vrei să accentuezi faptul că a apărut, în sfârşit, este asta: „Au trecut secunde, minute, poate ore, iar, în final, a apărut în fața ușii.” („Au trecut secunde, minute, poate ore, şi, în final, a apărut în fața ușii.”)
Spune-mi, te rog, dacă am explicat bine şi dacă ai înţeles. 🙂
O zi frumoasă!
Vio
Mulțumesc mult pentru răspunsul prompt! Într-adevăr, aveți dreptate. A fost de ajutor explicația.
Numai bine,
Ștefania
Cu drag! 🙂