Străinii iubesc româna

Iată și dovada. Este vorba despre Yvette, eleva mea, din Suedia care este îndrăgostită de România. Atât de îndrăgostită, încât vrea să învețe româna și vrea să scrie o carte despre România. De fapt, mai are foarte puțin și o termină de scris.

http://bucharestlounge.wordpress.com/category/learning-romanian-2/

 

5 thoughts on “Străinii iubesc româna

  1. Claudiu

    Da, Vio! Este! Niste prieteni italieni ziceau ca se aseamana cu franceza si ma intrebau ce inseamna aia, ce inseamna cealalta. Erau foarte curiosi si dornici sa invete cateva cuvinte..

    Reply
    1. Vio

      Da, Claudiu, se aseamănă cu franceza. Când făceam lecţii cu eleva mea suedeză, mereu luam ca referinţă limba franceză. Noroc că ea ştia franceza.:)

      Reply
  2. Onutzza

    Francezii au impresia ca limba lor e dificila. Le spun mereu ca nici nu se compara ca nivel de dificultate cu limba noastra. Asta, asa, ca un soi de mandrie, plus ca oricum in majoritate rar mai stiu vorbi si vreo alta limba in afara de franceza, pe cand aproape tot romanul de rand stie macar o limba straina la nivel mediu 😛 Mai exista printre ei curiosi care vor sa invete unele cuvinte romanesti, insa global, sunt destul de reticenti in a asimila si alta limba decat a lor. Si nici macar franceza nu o vorbesc/scriu corect. Evident, generalizez acum. Imi place blogul, in seara aceasta l-am descoperit printr-un like pe facebook dat de catre o prietena. Oana, imi pare bine. 😉

    Reply
    1. Vio

      Mulţumesc, Oana!

      Cunosc situaţia cu francezii. Am stat şi eu printre ei vreo cinci luni. Am fost odată la bancă, stăteam la coadă, iar o doamnă din spatele meu a întrebat-o pe prietena ei: acolo nu trebuia o literă în plus?:)) M-am amuzat. Da, da, ştiu…le français c’est dur!!:))

      Apoi, am avut un curs de engleză. Eram foarte curioasă cum avea să se desfăşoare. S-a vorbit doar în franceză, examenul a fost în franceză, dar materialul pentru curs era în engleză. Şi franţuzeau toate cuvintele: „inner”->”inneur”!:d

      În concluzie, mulţumesc pentru aprecieri!

      Reply
  3. Dinu Paul

    Mă întreb, de mai multă vreme, dacă nouă (românii, de exemplu), ne „sună” frumos o limbă străină (engleza, italiană, franceza, spaniola), nu cumva ar trebui să fie valabilă şi reciprocă? Lăsând deoparte alte considerente (în speţă, de ordin geopolitic), mă gândesc că, logic, şi celor care vorbesc nativ limbile amintite mai sus (sunt doar preferinţe personale) ar trebui să le „sune” la fel de frumos. În definitiv, e vorba de un (acelaşi) canal de comunicare, cu două capete. Similar, se poate aduce în discuţie felul în care percepem (de exemplu rusă, limbile nordice, etc).

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *