El trebuiește sau trebuie să plece?

Azi vreau să-ți povestesc despre o situație pe care o întâlnesc, destul de des, la http://toastmastersbucuresti.ro/. Despre ce este vorba? Despre verbul a „trebui”. 

Unul dintre colegii mei a folosit, la un moment dat, „trebuiesc” și „trebuieşte”. 

Iar, cu o săptămână în urmă, un cititor mi-a trimis un mesaj în care m-a întrebat despre același subiect. I-am cerut permisiunea de a-i publica întrebările pentru ca mai multe persoane să aibă ocazia să citească răspunsul meu.

Cine știe? Poate și tu ai fost în situația de a folosi unele forme, mai puțin corecte, ale verbului „a trebui” sau ai observat la altcineva.

Iată întrebarea cititorului blogului https://scriebine.ro/:

„Legat de cuvântul ‘trebuie’, e corect să folosim următoarele forme? ex:

 – Ei trebuiau să lucreze.

 – Noi trebuiam să ajungem la timp. SAU Noi trebuia să ajungem la timp.

– Sau ‘trebuie’ trebuie să rămână ‘trebuie’ (în forma asta), iar schimbare să aibă loc la celelalte cuvinte din propoziție?

– Ei trebuie să fi lucrat.

– Noi trebuie să fi ajuns la timp.

Pe de altă parte, se pare că e corect să zicem ceva de genul: a trebuit să cumpăr lucrul respectiv.”

Să vedem.

Hai să luăm „a trebui”, la prezent. Ce forme are?

Eu trebuie să plec.

Tu trebuie să pleci.

El/Ea trebuie să plece.

Noi trebuie să plecăm.

Voi trebuie să plecați.

Ei/ele trebuie să plece.

Aici ar trebui să fie destul de simplu.

ATENȚIE! NU folosi trebuiește sau trebuiesc!

Exemplu:

• Pentru ce îți trebuiește chitara asta? (greșit)
• Pentru ce îți trebuie chitara asta? (corect)
• Câți bani îți trebuiesc să-ți cumperi mașină?(greșit)
• Câți bani îți trebuie să-ți cumperi mașină? (corect)

Trecem acum la timpul imperfect.

Eu trebuia să plec.

Tu trebuia să pleci.

El/ea trebuia să plece.

Noi trebuia să plecăm.

Voi trebuia să plecați.

Ei/ele trebuia/trebuiau să plece.

*forma „ei trebuiau” a fost introdusă de curând în dicționar, fiind considerată și ea corectă, alături de „el trebuia”.

Un alt context în care „trebuie” este folosit doar la persoana a treia, singular, este atunci când folosești construcții impersonale, ca de exemplu:

• Îmi trebuie haine. (am nevoie, nu folosi „îmi trebuiesc”)
• Contractul trebuie să fie văzut de un notar. (este necesar să fie văzut de un notar, nu folosi „trebuiește”)
• Lucrările trebuie corectate de un profesor. (este necesar să… nu folosi „trebuiesc”)

Un alt timp, care ne face să stăm în dubii când folosim „a trebui”, este cel la perfect compus. Am citit mai multe păreri, iar subiectul e destul de controversat pe motiv că „nu sună bine”.

Și avem următoarele forme:

Eu a trebuit să plec.

Tu a trebuit să pleci.

El/ea a trebuit să plece.

Noi a trebuit să plecăm.

Voi a trebuit să plecați.

Ei/ele a trebuit/au trebuit să plece.

Iar, la viitor, avem așa:

Eu va trebui să plec.

Tu va trebui să pleci.

El/ea va trebui să plece.

Noi va trebui să plecăm.

Voi va trebui să plecați.

Ei/ele va trebui/vor trebui să plece.

• Hai să recapitulăm întrebările de la început:

– Ei trebuiau să lucreze. (da, este o formă care a apărut recent. Ei  trebuiau sau trebuia să lucreze).

– Noi trebuiam să ajungem la timp.   SAU

Noi trebuia să ajungem la timp. (trebuia)

– Sau ‘trebuie’ trebuie să rămână ‘trebuie’ (în forma asta), iar schimbarea să aibă loc la celelalte cuvinte din propoziție? („a trebui” este un verb impersonal, adică  acțiunea  făcută de acel verb nu se poate atribui nimănui, ca și „tună”, „fulgeră”, plouă”. După cum ai văzut, a apărut modificarea la persoana a treia, plural: „au trebuit, trebuiau” din cauza că atracția între a „a trebui” și persoană și număr e prea mare.)

– Ei trebuie să fi lucrat. (aici „trebuie” rămâne „trebuie”, în niciun caz „trebuiesc”)

– Noi trebuie să fi ajuns la timp. (e aceeași situație ca mai sus. Să nu fii tentat să scrii ori să spui „trebuim”)

– Pe de altă parte, se pare că e corect să zicem ceva de genul: a trebuit să cumpăr lucrul respectiv. (aici, „a trebui” este la trecut, iar formele sunt cele prezentate puțin mai sus.)

PRIMUL PAS pentru tine?

• NU folosi „trebuiesc” sau „trebuieşte”.
• Fă o excepție și nu lua seama la persoană și la număr. (noi trebuim, voi trebuiți)

De data aceasta, îți dau și al DOILEA PAS. M-aș bucura să știu dacă ai observat că în niciun context NU am scris verbul cu pricina cu doi „i”.  

Cu drag,

Vio