Ori sau or? Sunt sinonime ori cuvinte diferite?

Lucrurile mărunte fac diferența. Luate separat, nu au foarte mare însemnătate pentru unii. Însă, dacă stai să le aduni, o să vezi că acele detalii reprezintă un tot unitar. Iar acest fapt este un adevăr general.

Hai să ne referim la litere. Ce înseamnă pentru tine o virgulă în plus sau în minus, o literă, un punct? Mult? Puțin? Tu decizi. Dar ține cont că acea literă diferențiază un cuvânt de un altul.

Iar eu îi admir pe cei care sunt preocupați de acest aspect. Știi, mulți cunoscuți, știind că mă interesează lingvistica, îmi spun de greșelile pe care le aud sau le văd. Au devenit constienți. Alții îi condamnă pe cei care le comit, arătându-i cu degetul. Apoi se uită la mine să-mi vadă reacția. Sunt mirați când, uneori, nu sunt de acord cu ei.

De ce? Pentru că mă ghidez după următoarea vorbă: nu-i arăta cu degetul pe cei care nu știu, dar vor să învețe, ci pe cei care nu știu, dar NU vor să învețe. Simplu. 🙂

Iar eu mă bucur în fiecare zi de prezența oamenilor care mereu sunt în căutare de informații, care se educă și întreabă atunci când nu știu.

Un astfel de caz este și Evelina, o cititoare a blogului scriebine.ro, care m-a rugat să o ajut cu o dilemă. Iată ce spune ea:

„Ai putea în vreun articol să scrii despre diferența dintre „ori” și „or”?

„Ori”-ului, îi înțeleg sensul, și cum se folosește. Însă „or”-ul nu îmi este prea clar. De fapt, până nu demult, credeam că „or”-ul este tot un „ori”, și pe net am găsit scris că, de fapt, multă lume folosește „or”-ul în sensul corect, dar îl pronunță „ori”. Însă cam atât am înțeles din ce am citit, că sunt două cuvinte diferite. Sensul „or”-ului încă nu-l înțeleg, nu îmi dau seama în ce context se folosește”.

Exact, ai ghicit. Acest articol îi este dedicat ei.

O să fac diferența între „ori” și „or” (vezi? lipsește o literă sau e o literă în plus, depinde din ce perspectivă privești) și o să mă străduiesc să explic cât mai simplu.

Să vedem. După cum bine a înțeles Evelina, cele două cuvinte au sensuri diferite.

1. „ORI” are același înțeles cu „sau”. Și eu îl folosesc destul de des pentru a evita repetiția.

Hai să-ți dau un exemplu:

Vrei să mănânci carne sau brânză?
Vrei să mănânci carne ori brânză?

În cazul de mai sus, sensul nu se schimbă.

– Poate apărea, de asemenea, într-o enumerare:

Nu sunt sigură că am înțeles bine ce vrea de la noi: să plecăm, să stăm în sală ori să luăm pauză?

Un alt caz este acela când „ori” se repetă, ca în următorul exemplu:

Ori vii, ori pleci, decide-te!

*aici, „ori” se poate înlocui și cu „fie”.

Fie vii, fie pleci, decide-te!

Ȋn schimb, nu poți folosi în aceeași frază și „fie”, și „ori”, și „sau”.

~~Fie vii, ori pleci, decide-te.~~
~~Fie vii, sau pleci, decide-te.~~

2. „OR” are înțeles de „dar”.

În afirmația:

„Vreau să plec acasă, dar încă nu mi-am terminat treaba”.

„Dar” se poate înlocui cu „or”. În limbajul de specialiate, se spune că este conjuncție adversativă.

Ce înseamnă asta?

Hai să luăm enunțul de mai sus:

Vreau să plec acasă, or, încă nu mi-am terminat treaba.

La început spui că vrei să pleci acasă. DAR nu poți face asta, pentru că mai ai ceva de terminat. Continuarea este în opoziție cu primul gând pe care îl ai despre plecarea acasă.

Vedem și alte exemple?

Știu ce ai făcut, dar nu vreau să te cert.
Șeful meu a spus că trebuie să lucrez duminica, or, asta nu îmi convine.

Îți dau încă un pont:

După şi înainte de „or” mereu se pune virgulă.

Hai să recapitulăm.

Ce trebuie să ții tu minte?

„ori” are același înțeles cu „sau”.

Vrei să dormi ori să te joci?

Ori știi, ori nu știi, trebuie să dai un răspuns.

„or” are același înțeles cu „dar”.

A încheiat contractul, or, pe mine nu m-a anunțat.

„or” (atunci când îl poți înlocui cu „dar”) este cuprins între virgule.

Cam așa stă treaba cu detaliile, iar mie îmi plac oamenii care nu obosesc să caute răspuns la ce îi frământă.

În aceeași situație se află și cei care vin la Toastmasters (ți-am mai spus de întâlnirile Toastmasters, unde scapi de tracul de a avea curaj să vorbești în fața celorlalți) unde am rolul de a evidenția greșelile care s-au strecurat în discursurile celor care ies în față și au curaj să prezinte o idee. Din fericire, de la o întâlnire la alta, numărul greșelilor este din ce în ce mai mic. Colegii mei au devenit conștienți și încep să se corecteze singuri, ceea ce nu poate decât să mă bucure.

În loc de final, vă las să vă delectați cu un scurt moment, când vine timpul intervenției mele, în cadrul acestor întâlniri.

Prin aceasta, aș vrea să mai subliniez un lucru. A greși e omenește. Să fii curios și să vrei să-ți îmbunătățești modul în care te exprimi înseamnă să te diferențiezi de ceilalți și să treci la următorul nivel al dezvoltării tale personale, după cum am mai scris pe acest blog.

Tu ce alte cuvinte mai știi de acest fel: „ori” vs. „or” și care îți dau bătai de cap, uneori folosindu-le întâmplător, fără să știi, de fapt, care e varianta corectă?