La toți/tuturor ni-i greu!

În fiecare zi mă trezesc sperând că s-a schimbat ceva. Nu e vorba nici de politică, nici de oameni, nici de mediul înconjurător. In schimb, ce mă sâcâie pe mine, zi de zi, este afișul de pe ușa blocului vecin. Poate te întrebi: ce scrie pe acea foaie de hârtie?

„Nu mai deschideți ușa la toți necunoscuții”.

Când trec prin fața blocului, mai trag o privire, poate-poate au înlocuit textul și au corectat. Eu așa aș fi scris:

„Nu mai deschideți ușa tuturor necunoscuților!”

Nu știu dacă ai ghicit sau nu, dar azi mă voi ocupa de formele adjectivului/pronumelui „tot”.

• Și avem așa. Mai întâi, să vedem adjectivul pronominal „tot”. 

Număr	Masculin	Feminin
Singular	tot	toată
Plural	toți	toate

Hai să vedem câteva exemple:

• Ieri, tot cartierul a rămas fără lumină.
• Toată lumea a rămas uimită atunci când a apărut ea.
• Nu toți oamenii au curajul tău de a face lucrurile altfel.
• Mie îmi plac toate florile.

(De ce, în aceste cazuri, „tot” este adjectiv? Pentru că stă pe lângă un substantiv și se acordă în gen, număr și caz cu acesta: „tot cartierul”, „toată lumea”, „toți oamenii”, toate florile.”)

Bun, până aici a fost simplu. Așa-i?

Stai! Am uitat de plural, cel care ar trebui să fie scris și pe afișul pe care îl văd zilnic.

Plural

tuturor

Cum îți dai seama când să pui forma aceasta? Când răspunde la întrebarea „cui?”

• Tuturor oamenilor li se întâmplă, măcar o dată în viață, să treacă printr-un moment nefericit din care să învețe o lecție.

(NU – La toți oamenii li se întâmplă, măcar o dată în viață, să treacă printr-un moment nefericit din care să învețe o lecție.)

• Urmează pronumele nehotărât „tot”. Să vedem ce facem cu el și care sunt formele lui:

Numar		Masculin	Feminin
Singular	nearticulat	Tot	toată
Plural	nearticulat	Toți	toate

Vedem și niște exemple?

• Tot ce se putea auzi era un șuierat îndepărtat.
• Până acum, am auzit numai câteva fragmente din poveste, dar azi am auzit-o pe toată și m-a pus pe gânduri.
• Toți au venit la timp.
• Toate mi-au făcut o impresie bună.

Urmează o dilemă pe care am întâlnit-o deseori.  Și dacă este articulat? Scrii cu un „i” sau cu doi „i”?

Cu doi :).

Plural

Articulat

Cu toții

Cu toatele

• *Au venit cu toții în acelaşi timp.
• Am auzit cu toatele cum ai țipat la băiatul acela.

* aici are înțelesul de „au venit toți zece, toți şapte, toți nouă în acelaşi timp. Există, totuşi, o excepție, şi anume numeralul doi.

NU spui/scrii „ au venit toți doi în acelaşi timp, ci „amândoi, amândouă”.

• Au venit amândoi/amândouă în acelaşi timp.

Dar dacă este adjectiv? Tot cu doi „i” scrii? m-ai putea întreba.

NU. Cu un singur „i”.

•  A plecat cu toți copiii să se joace.
•  A plecat cu toate fetele la film.

La final, am cules pentru tine şi alte contexte în care foloseşti „tot”.

• „în tot cazul” – „tot” se acordă cu substantivul care este după el: în toate situațiile, în toate împrejurările
• „tot începutul” – cu sensul de „orice”. („Tot începutul este dificil daca nu ştii ce ai de făcut.”)
• „a fi tot numai ochi şi urechi” – cu sensul de „foarte atent”
• „ a fi tot/toată  numai un zambet” – cu sensul de „a radia de bucurie” (Atenție! Se acordă cu subiectul: „Maria este toată numai un zambet.” )
• „tot mai tună?” – cu sensul „tună în continuare?”
• „tot mai dificil/greu/uşor etc.” – cu sensul  de „din ce în ce mai dificil/greu/uşor etc. („Cursul de germană este tot mai dificil, pe măsură ce învăț mai multe lucruri.”)
• „tot făcând asta, a învățat paşii pe care trebuie să-i urmeze”- cu sensul de „făcând asta în mod repetat”
• „a plecat de tot” – cu sensul de„pentru totdeauna”

Gata!

Hai să recapitulăm, să vedem cu ce rămâi dupa ce citeşti rândurile de mai sus!

De la ce mi-a venit ideea de a scrie acest articol? De la afişul de pe uşa blocului vecin pe lângă care trec în fiecare zi.

PRIMUL PAS:

„ Nu mai deschideți uşa la toti necunoscuții”. La ce întrebare răspunde?

Cui? Cui să deschizi uşa?

Care e varianta corectă?

Tuturor!  Nu mai deschideți uşa tuturor necunoscuților!

Le-am spus tuturor (la toți) adevărul despre mine.

La toți ne e greu, vorba cuiva :). Tuturor ne e greu!

AL DOILEA PAS:

Un alt lucru pe care vreau să-l ții minte este să foloseşti  doi „i”, atunci când spui „cu toții” (şi nu este adjectiv pronominal – nu mai există niciun substantiv după această formulare”)

• Când au simțit pericolul, au plecat cu toții de acolo.

Ai văzut şi tu un afiş de acest fel şi ai simțit că lipseşte ceva? Sau e în plus? Sau e un cuvânt stâlcit?

Cu drag,

Vio