Mai știi cum m-ai cunoscut în luna mai? (mai vs. m-ai)

„M-ai știi cum ne-am cunoscut?”, scria cineva pe un perete, scrijelind cu creta, pe când mă întorceam astăzi acasă. Deși nu sunt adepta declarațiilor de iubire scrise pe toți pereții și pe toate gardurile, să zicem că nici nu mă deranjează foarte mult. Ceea ce m-a intrigat a fost cum a scris. Dacă ar fi fost pentru mine ceea ce a scris acel băiat, aș fi fost foarte tristă în loc să-i sar în brațe, cum s-ar fi așteptat, probabil. Iar, până să ajung acasă, am început să mă gândesc la diferite combinații cu sau fără cratimă și la sensuri.

De fapt, cred că purtam un dialog imaginar cu respectivul. Fiecare cu piticii lui. 🙂 Uneori, așa îmi țin mintea ocupată și activă.

Hai să-ți spun și ție cum a decurs discuția:

– Hei, îi spun eu, pentru cine ai scris tu declarația asta?

– Pentru iubita mea.

– Da? În ce lună v-ați cunoscut?

– În mai.

– În mai? Și îmi apare un zâmbet șiret pe chip. Cum scrii tu luna mai? Cu cratimă sau fără?

– Aaaa, păi… stai să mă gândesc… parcă e fără.

– Dar pe perete de ce ai scris „m-ai” cu cratimă?

– Păi nu e corect?

– Păi… nu. Crezi că iubitei tale i-ar plăcea o declarație de dragoste scrisă cu greșeli? Ar considera lipsă de respect și față de ea, și față de tine. Este imaginea ta în fața ei.

S-a oprit timpul în loc. Se uita la mine și nu-i venea să creadă ce-l întreb. Eu mă uit la el, el se uită la mine și-l văd puțin confuz. Își țintește privirea în pământ și mă întreabă: dar cum trebuia să scriu?

Ține minte: deși e un dialog imaginar, cam așa e reacția tuturor celor care știu că nu stăpânesc bine limba română, se simt puțin jenați și vin tiptil-tiptil la mine, în vârful piciorelor, și mă roagă să-i ajut.

– Accepți ajutorul meu? îl întreb.

– Hai, spune-mi!

– Bine. Se scrie fără cratimă. Știi de ce?

– Nu, îmi răspunde el.

– Păi… să-ți  zic. Sunt două feluri în care poți scrie „mai”: cu cratimă și fără.

Se scrie cu cratimă atunci când te referi la persoana ta și pe urmă spui un verb la trecut, la perfect compus. Să-ți dau un exemplu:

  • M-ai sunat să-mi dai o veste bună și m-ai făcut fericit.

Dacă stăm și analizăm fraza, avem așa:

– „m” face referire la pronumele personal. Tu ai sunat. Pe cine? Pe mine. Acel „pe mine” trece în fața verbului auxiliar „a avea”.

Eu am

Tu ai

El/ea are

Noi avem

Voi aveți

Ei au

– „ ai sunat” este verb, la modul indicativ, timp perfect compus (verbul auxiliar „a avea”+verbul la participiu „sunat”). Un alt caz este acela  în care verbul poate fi la modul condițional-optativ: „M-ai suna dacă mi-ai şti numărul de telefon”.

Doar în acest caz „m-ai” se scrie cu cratimă!!!

Aşadar, „m”(pronume personal, se referă la persoana ta)+cratimă+ai (verb auxiliar „a avea”)+verb la participiu sau la condițional-optativ.

– Și atunci când se scrie fără liniuță?

– Ei, în acest caz, „mai” are mai multe înțelesuri.

Să le luăm pe rând:

– poate fi adverb, ajutând la formarea gradului de comparație

  • comparativ de superioritate (Tu eşti mai bun decât mine la şah.)
  • superlativ relativ de superioritate (Tu eşti cel mai bun din grupul nostru la şah.)
  • superlativ relativ de inferioritate (Tu ești cel mai puțin pregătit din grupul nostru la șah.)

– ca adverb, mai poate avea și alte roluri:

  • atenuează ideea pe care vrei să o exprimi. De exemplu: Ploaia a mai încetat puțin, putem să plecăm acum.
  • exprimă ideea de puțin: Vreau să mai lucrez până se întunecă.
  • arată repetarea unei acțiuni: Ai mai vorbit cu George? Ultima dată când l-am văzut a fost săptămâna trecută. Eu nu mai vreau să aud de el o perioadă.

– poate fi folosit și ca regionalism, cu sensul de unealtă sub formă de ciocan (de lemn) care servește la bătut, îndesat, nivelat.

– „ mai” (fără cratimă) mai înseamnă și ficat

– „mai” este a cincea lună a anului: In luna mai te-am cunoscut pe tine, iar pe 23 mai este ziua mea.

Hai să recapitulăm, să înțelegi mai bine:

 „m-ai” se scrie cu cratimă atunci când e vorba de persoana ta, fiind implicat pronumele personal, persoana I-a și vine așa: 

  • m (pronume personal)+cratimă+ai (verb auxiliar „a avea”)+participiu trecut sau condițional-optativ.

Ex.: M-ai sunat și am răspuns. (perfect compus)

M-ai chema afară dacă nu ai avea de învățat. (condițional-optativ, exprimă o dorință)

– „mai” se scrie fără cratimă atunci când e adverb:

  • ajută la formarea gradului de comparație (mai urât, mai puțin urât, cel mai urât, cel mai puțin urât)
  • atenuează (diminuează, scade din intensitate efectul unei acțiuni) (Mai plouă, dar putem ieși din casă.)
  • un alt mod de a spune „mai puțin” (Mai am o oră și termin munca.)
  • ajută la exprimarea repetării unei acțiuni (Vrei să-ți mai aduc apă ?)

– „mai” se scrie fără cratimă atunci când e substantiv:

  • atunci când înseamnă ciocan
  • atunci când înseamnă ficat
  • atunci când înseamnă lună a anului.

Acestea fiind spuse, am ajuns și acasă cu o altă dilemă lămurită, cel puțin în mintea mea, dilemă despre care îți spun și ție, să știi când te mai afli în situația de a scrie „mai” sau „m-ai”, să alegi în cunoștință de cauză varianta corectă.

Atenție: nu se scrie niciodată „ ma-i”. Nu are logică!

În afară de „m-ai”, ce alte cuvinte cu cratimă îți mai dau dureri de cap?

Cu drag,

Vio

 

 

Mai știi cum m-ai cunoscut în luna mai? (mai vs. m-ai)

10 comentarii la „Mai știi cum m-ai cunoscut în luna mai? (mai vs. m-ai)

  1. Mi-a placut la nebunie povestea cu care ai impletit aceasta lectie. O sa trimit articolul catorva rude (adolescenti) care au nevoie de el. Mersi, Vio!

  2. Una dintre cele mai deformante activitati pentru limba romana este scrierea mesajelor telefonice ,a sms-urilor cum se mai numesc. Astfel cuvinte perfect inteligibile intr-o scriere normala devin un fel de sanscrita pentru utilizatorii mai putin intensvi ai numitului aparat de comunicare. Astfel, cuvintul lebede devine dintr-o data LBD, cuvintul acasa devine subit AKS, pe, P, de, D si asa mai departe. Va spun asta pentru ca si eu scriu de multe ori infelul acesta, numai ca spre deosebire de cei ce utilizeaza in mod frecvent telefonul mobil, eu mi-am terminat scoala cu examenele de rigoare date si luate la timp si n-am facut rabat la limba romana. Profesiunea mea este una tehnica si tocmai de aceea trebuie sa vorbesc si sa scriu corect pentru ca altfel cine stie ce bazaconii poate intelege interlocutorul meu!. Cuvintul despre care ati facut vorbire este cam in aceeasi oala cu un alt cuvint faimos al limbii romane ,si anume ,SAU. Va felicit pentru efortul depus dar dupa cum v-am mai spus si cu alte ocazii nu stiu daca cei care vorbesc prostii si le si scriu- la modul figurat, bineinteles- se vor si corecta . Sa speram ca da ! La urma urmei vorbesc timpenii nenumarate si absolut uluitoare inclusiv reprezentantii nostrii legali si alesi sau cei chemati sa educe ,intr-un fel, poporul pe la radio ,televiziuni sau alte mijloace de timpire in masa!. Va doresc o zi frumoasa ,pentru ca vor deveni in curind din ce in ce mai rare! La buna vedere !

  3. Buna ziua. Imi face nemaipomenita placere sa citesc tot ce scrii.Imi dau seama ca si eu fac anumite greseli,chiar daca ma consideram destul de buna in domeniu.Asa ca,iti multumesc.In cazul meu ,faptul ca sunt departe de casa,chiar ajuta foarte mult,nu vreau sa fiu catalogata printre cei care si-au uitat limba. In legatura cu subiectul de sus intotdeuna ma gandesc cu drag la profesorul meu de romana…..pe mine,ma,m….pe tine,te,t….asa ne invata el si de multe ori in ziua de azi ma ferific in acest mod. Felicitari pentru tot ceea ce faci!

    1. 🙂 Aici ai voie să faci greșeli…cu timpul, învățăm din ele și mergem mai departe!

      Îți mulțumesc pentru cuvintele frumoase!

  4. Salut, Vio!

    Imi place ceea ce faci, continua. O tema pentru urmatorul articol : „nu mai” si „numai”. Am vazut ca-s destui care fac greseli in cazul asta, desi mi se pare simplu, dar…
    Succes si multumim!

  5. Multumim mult, Vio!
    Imi bat capul cu un elev la BAC si cu un student la Constructii pe care ii testez la gramatica, iar site-ul tau este de cel mai mare ajutor.
    Le-am dat dictare dupa texte de pe scriebine.ro. A fost o provocare pentru ei, una binevenita!
    Studentul nu a stiut pana azi ca „va” are doua forme, in functie de context, cu cratima si fara.
    Le-ai fost de mare ajutor!
    Multe binecuvantari!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Derulează în sus