Mă sună Irina să o ajut cu corectarea unui articol pe care l-a scris. În principiu, era scris corect, nu aveam mare lucru ce modifica. Însă se repeta o greșeală de care m-a întrebat de mai multe ori, dar tot n-a ținut minte explicația. Așa că acest articol îi este dedicat, astfel încât, atunci când mai are de-a face cu chestiunea asta, să știe și singurică.
Despre ce este vorba? Despre „fiu”, „fi”, „fii”. Am văzut de atâtea ori „i-urile” puse aiurea, că mi se încrețește mintea numai când văd cuvântul scris greșit.
Hai să vedem ce putem face în această privință!
Pentru început, îți spun că mă bucur că am ocazia să postez într-un loc unde mai multe persoane pot vedea ce scriu și se pot informa, și nu doar Irina când mă sună 🙂 și mă roagă să-i corectez textul, „cu maximă urgență”. Mda, așa e ea, mereu pe fugă.
Ei îi tot scriu liste și liste cu modurile verbale. Acum mă bazez pe tine că le știi. De nu… ghinion… nu o să înțelegi nimic. Glumesc. Scrie-mi și îți explic încă o dată, deși cred că ai o idee despre ce vorbesc.
Începem cu forma pe care o găsești în dicționar, INFINITIVUL = a fi (un SINGUR „i”).
Aș vrea să-ți pun forma aceasta în câteva fraze să știu că ai înțeles:
„ A fi bogat înseamnă a dărui, a nu dărui nimic înseamnă a fi sărac. A iubi înseamnă a trăi, a nu iubi nimic înseamnă a fi mort. A fi fericit înseamnă a te devota, a nu exista decât pentru tine înseamnă a te refuza pe ține însuți și a te sechestra”, zise Eliphas Levi în „Cheia marilor mistere”.
Trecem mai departe la VIITOR. Adică atunci când facem referire la ceva ce nu s-a întâmplat încă.
Iar „a fi”, la viitor, se scrie cu UN SINGUR „i”:
– Eu voi fi
– Tu vei fi
– El/ea va fi
– Noi vom fi
– Voi veţi fi
– Ei/ele vor fi
Fii atent! Oricare ar fi persoana, „fi” cu un singur „i” nu se schimbă.
Vorbind de viitor, gândul mă poartă spre dorințele pe care le am și pentru care mă lupt să le îndeplinesc. Cum se numește acel mod verbal care ne ajută să ne exprimăm aspirațiile, dorințele, așteptările? CONDIȚIONAL-OPTATIV i se zice. Tot cu un singur „i” se scrie.
Și… are două timpuri.
Prezent:
Aș fi mai curajos dacă aș fi independent. (acel „fi”, cu un singur „i”, rămâne valabil la toate persoanele:
– Eu aș fi
– Tu ai fi
– El/ea ar fi
– Noi am fi
– Voi ați fi
– Ei/ele ar fi
Perfectul se folosește atunci când ne referim la un moment în trecut în care ne-am dorit ceva foarte mult (însă numai cu gândul am rămas :)).
Aș fi fost la mare dacă aș fi luat examenul și nu ar fi trebuit să învăț pentru restanță.
Dacă ar fi fost după mine, lucrurile și complicarea cu atâtea moduri și timpuri s-ar sfârși aici. Însă nu am terminat încă. Foarte des se greșește la următorul mod verbal, și anume CONJUNCTIVUL (e acel mod care se folosește cu „să”). Dacă nu ai de gând să faci o Facultate de Litere, să devii filolog, lingvist, autor de carte de lingvistică și nu vrei să memorezi definiții predate în școala generală, e de ajuns să ții minte acel „să”.
Ți-am spus toate astea pentru că aici lucrurile sunt un pic mai complicate. Stai liniștit, nu e dracul așa negru, dar nici alb nu e. 🙂
Conjunctivul, ca și condiționalul, are două timpuri: prezent si perfect.
Conjunctivul PREZENT are forme VARIATE ale verbului „a fi”.
Să luăm un exemplu:
(Irina, sper că ești pe fază și ești atentă la ce scriu eu aici! 🙂 Mereu mă întrebi cu câți „i” se scrie la persoana a II-a, singular. Acum o să explic pentru tine și pentru cei care dau peste acest blog.)
La PREZENT:
– La amiază trebuie să fiu în parc. (eu: să fi+u)
– La amiază trebuie să fii în parc. (tu: să fi+i)
– La amiază trebuie să fie în parc. (el sau ea: să fi+e)
– La amiază trebuie să fim în parc. (noi: să fi+m)
– La amiază trebuie să fiți în parc. (voi: să fi+ţi)
– La amiază trebuie să fie în parc. (ei sau ele: să fi+e)
La PERFECT:
– Ieri trebuia să fi fost la întâlnire. (eu, tu el/ea, noi, voi, ei/ele).
Din fericire, la acest timp, verbul „a fi” este invariabil, adică e la fel la toate persoanele şi se foloseşte cu un SINGUR „i”.
Însă, din câte știu eu, ființa umană nu e mereu așa pașnică și nostalgică. Ci mai are câte un moment în care se revoltă, amenință, atrage atenția, dă porunci, sfaturi etc. Și atunci? Cu câți „i” se scrie „a fi”?
Ei, modul acesta verbal care ne provoacă o stare mai agitată se numește imperativ și este și el de două feluri. Afirmativ și negativ.
La IMPERATIV AFIRMATIV se scrie cu doi „i”:
– Fii chibzuit! (fi+i)
– Fii curajos! (fi+i)
La IMPERATIV NEGATIV regula e așa:
Negația „nu” + verbul la infinitiv (forma de dicționar, cu un singur „i”).
– Nu fi leneş! (nu+fi (vb la infinitiv))
Recapitulăm putin?
Așadar, „FII”, cu doi „i”, se scrie DOAR la :
– conjunctiv prezent: Să FII bun la suflet și să nu fii leneș!
– imperativ afirmativ: FII onest!
În rest, se scrie cu un SINGUR „i”, după cum urmează:
– La infinitiv: A fi prețuit înseamnă a fi un om de valoare.
– La viitor: Mâine după-amiază voi fi la tine.
– La condițional-prezent: Aș fi balerină dacă m-ar lăsa mama!
– La condițional-perfect: Dacă aș fi fost mai atentă, nu mi-aș fi pierdut ochelarii.
– Imperativ negativ: Nu mai fi atât de răutăcios!
p.s. Dacă mi-a scăpat ceva sau dacă te-ai întâlnit tu cu situații în care nu ești sigur cu câți „i” se scrie verbul „a fi”, lasă-mi un comentariu și rezolvăm problema. 🙂
Cu drag,
Vio
„nu incerca sa fii ceva ce nu esti…pentru ca asa devii…doar un fel de n-ar mai fii” in situatia asta, e scris corect? Primul este scris corect, al doilea doar cu un „i”?
Salut, Andrei! Da, al doilea e cu un singur „i”. Verbul este la modul condițional optativ, cel care te ajută să-ți exprimi o dorință. Îți dau și celelalte forme, la toate persoanele, să te ajute pe viitor:
– eu aș fi
– tu ai fi
– el/ea ar fi
– noi am fi
– voi ați fi
– ei/ele ar fi
Spune-mi dacă te-a ajutat și dacă mai ai și alte nelămuriri:).
O zi excelentă îți doresc și spor în toate!
Vio
Multumesc, Vio! Da, m-a ajutat, pentru ca sunt „obsedat” sa scriu cu atati „i” cu cat trebuie, si nu intotdeauna imi iese, merci inca o data pentru clarificare. Momentan sunt suficiente posturile publicate, promit sa revin cand mai am nelamuriri.
O zi excelenta iti doresc si tie! 🙂
Cu plăcere:)!
Buna! La recapitulare ai scris ” sa nu fii lenes” iar mai sus ai spus ca se scrie cu un singur „i” . Cum e pana la urma?
Merci!
Am inteles, este de fapt conjunctiv prezent forma negativa, ci nu imperativ forma negativa. E ok
🙂 Așa e…e conjunctiv !
Conjunctivul, ca si conditionalul, are 2 timpuri:
prezent si perfect.
Are doua timpuri?
Sau
Are 2 timpuri?
Lamurestema-ma si pe mine te rog cum se scrie corect daca tot ai postat pe acest blog.
Bună, Dan!
Îți mulțumesc că ai deschis acest subiect. Îl trecusem cu vederea.
În cazul numerelor de la 1 la 10, conform regulilor gramaticale, se folosesc litere. În același timp, regula aceasta nu este bătută în cuie. Dacă te uiți atent în jur, mulți se abat de la norma aceasta, preferând varianta mai scurtă ( în loc de șapte să scrie 7), iar în online tendința este de a folosi cifre, și nu litere, pentru a economisi timpul cititorului și pentru o găsire mai rapidă a articolelor.
Vio
vio, vrei sa fii iubita mea?
Am o nelamurire legata de infinitivul negativ. Spuneti asa:
„La IMPERATIV NEGATIV regula e asa:
Negatia „ nu” + verbul la infinitiv ( forma de dictionar, cu un singur „i”).
– Nu fi lenes! ( nu+fi( vb la infinitiv))”
Exemplul dat este la singular, dar imperativul poate avea si forma de plural, nu?
„Nu fiti lenesi!”
De ce pentru forma de singular se foloseste „nu + vb la infinitiv”, iar pentru forma de plural se foloseste altfel?
esti minunata , m-ai facut sa cad intr-o deprimare si mai mare cand am constat cat de „bine” stiu sa scriu si sa vorbesc limba materna (sa nu mai vb de cea straina).
in principiu cred ca am inteles, in mare, pers II imperativ afirmativ (se fol cel mai des) insa nu inteleg titlu.
fii liber – cine? TU pers II
fi sclav – cine??? TU de ce nu e cu doi „i”
si mai am o dilema stii- sti cand si cum se foloseste
Salut, Anca,
Titlul conține atât imperativul afirmativ „fii liber”(se scrie cu doi de „i”), cât și imperativul negativ „NU fi sclav”(se scrie cu un singur”i”).
Iar în privința verbului ” a ști”, îți dau link-ul: http://scriebine.com/fratele-meu-a-scapat-de-dilema-lui-a-sti-se-scrie-tu-sti-sau-tu-stii/.
O noapte liniștită!
Vio
O idee foarte buna. Felicitari!
Cred totusi ca din punct de vedere pedagogic, lucrurile nu sunt explicate intr-o maniera prea simpla. Practic trebuie sa inveti pe de rost formele de la toate modurile si timpurilor. O abordare foarte usor de utilizat in practica este sa ai in cap un alt verb, de pilda ‘a manca’ si sa cunosti ca la infinitiv este `a fi` cu un singur `i`. Ori de cate ori verbul `a manca` are forma de infinitiv, `fi` va avea un singur `i’, in celelalte cazuri 2 ‘i’.
Exemplu:
As manca (forma de infinitiv) –> As fi
Sa mananci (nu e infinitiv)–> Sa fii
Voi manca (forma de infinitiv)–> Voi fi
am o dilema m am contrazis cu cineva in legatura cu acest „a fi”, in cazul in care avem conjunctiv si forma negativa, cum e corect? sa nu fii lacom?(eu tind spre aceasta varianta) sau sa nu fi lacom?
Să nu fii lacom. 🙂
Salutare,
Acesta este primul site de gramatică a limbii române pe care-l găsesc (indirect, ce-i drept, de aici http://1cartepesaptamana.ro/greseli-frecvente-in-limba-romana). Şi pentru că e primul meu post şi pentru că apreciez abordarea subiectului gramaticii limbii române în spaţiul public, trebuie să încep prin a te felicita!
Nelămurirea mea este pe altă temă, dar cum şi greşeala din subiectul acesta e des-întâlnită, propun o versiune de rezolvare.
Pornesc de la premisa că greşeala apare în cazul unui cunoscător al limbii. Cu alte cuvinte că „dilema” este între „i” şi „ii” (a fi, a şti, a veni….ce verbe or mai fi :D). Rezolvarea ar fi să conjugi efectiv verbul, la timpul pe care vrei să îl foloseşti. Dacă faci asta şi ştii că pentru fiecare persoană trebuie să adaugi o terminaţie la rădăcina obţinută cred că e mai uşor şi, mai ales, mai repede.
Acum întrebarea cu care venisem aici:
Cum e corect? „eu sunt un om care vrea/face/merge/conoaste” sau „eu sunt un om care vreau/fac/merg/cunosc”? Nu ştiu exact în ce zonă a gramaticii pică întrebarea mea. Stiu doar că cea de-a doua variantă, cu folosirea persoanei întâi, îmi pare incorectă şi totuşi este des folosită.
PS: N-am *nici* cea mai vagă idee cum pot pune spaţii între paragrafe aici….:(
Eu sunt un om care vrea. Eu ma identific cu el…el care vrea, el care face, cunoaste etc.
Sau
Eu vreau, fac, cunosc…ca si alti oameni care fac, merg, cunosc.
Buna!
Cum e corect. Fericit trebuie sa mai fi sau fericit trebuie sa mai fii?
Salut!
Să mai fii. 🙂
Cum se scrie corect? sa fii scapat ceva? sau sa nu fi scapat ceva?
Să nu fi scăpat.
Salut!
Cum este corect „Fi tu ce n-au fost altii!” sau „Fii tu ce n-au fost altii!” ?
Fii 🙂
Buna,Vio!Felicitari pentru idee si multumesc pentru ajutor!Eu am plecat din tara imediat dupa terminarea liceului,in 2004,si mi-am continuat studiile in strainatate.Prin 2007 mi-am cumparat si eu o antena satelit cu care aveam acces la canalele romanesti de televiziune.Mare mi-a fost surprinderea cand am vazut ca pe unele canale apareau „greseli” in subtitrarile filmelor.Ulterior am aflat de revizuirea DOOM-ului din 2006 si ca de fapt „greselile” erau variantele corecte,iar canalele respective erau printre primele care foloseau revizuirea.Ce nu am inca in clar sunt nicio/nici o;niciun/nici un.De frica sa nu gresesc si sa ma fac de rusine,evit folosirea lor in scris.Poate deja ai explicat,dar daca nu,te-as ruga sa-mi explici.Eu continui cu „vizita” pe aici,ca tare-mi place la tine.Sa nu uit:IUBESC LIMBA ROMÂNÃ!