De un timp încoace, obișnuiesc să mă uit la cer. Stau cu spatele drept și cu privirea în sus, încercând să-mi arăt starea de fapt. Mărturisesc, nu m-am bucurat îndeajuns în ultima vreme. Dar nu reușesc să stau tristă, oricât aș încerca. Nu cu ochii țintă la albastrul cerului.
Mă întorc la vremurile pe când eram o copilă, stăteam pe iarbă și îmi imaginam diferite forme ale norilor.
Nu știu cât timp a trecut, 10 secunde sau o oră. Cert e că am început să analizez ce-i în jur. Să mă gândesc la originea lucrurilor și a ființelor din jurul meu. Mă uitam la gingășia unei flori până când mi s-a părut că mi-a zâmbit.
– E așa de bine! îmi spun în gând. Asta să însemne libertatea? Libertatea minții? Să văd creația din jurul meu pe care, altădată, o ignoram?
După aceea, am început să mă joc cu cuvintele: creație, creator, creativ, a crea. Mi-am amintit apoi de cerința Marinei (Nu ți-am zis de Marina? Ea îmi dă idei despre ce să fac de mâncare, cu zâmbetul pe buze, atunci când rămân în pană de idei http://gateste-zambeste-iubeste.ro/legume-la-gratar-cu-mozarella/) să scriu pe blogul meu despre „a crea”. Of, „ e-urile” astea ne dau bătăi de cap (și nu mă refer la „e-urile” din alimente). „E-urile” și „i-urile”. Dar să las la o parte, deocamdată, „i-urile”.
Bun, să vedem! Cum aș putea explica cuiva cum se formează verbul „a crea”? (ca să vezi de unde am plecat și unde am ajuns). De la floarea zâmbitoare, la „e-urile” ce încep să devină o problemă pentru unii atunci când e vorba să scrie.
Revin. Vio, iar îți zboară mintea!
Încep să-mi fac o schemă în minte ca și cum aș explica cuiva.
Mai întâi, să-l conjug, să vedem cu ce verb avem de-a face:
Eu creez (radical = „cre” +ez)
Tu creezi (radical = „cre”+ezi)
El/ea creează (radical = „cre”+ează)
Noi creăm (radical = „cre”+ăm)
Voi creați (radical = „cre”+ați)
Ei creează (radical = „cre”+ează)
Acum, din câte știu eu, ce îl face problematic, ciopârțit și parcă fără dinți este vocala „e”. Când e cu un „e”, când e cu doi „e” sau dăm cu banul?
Hmmm… Să văd cum fac aici mai ușor de înțeles. Că eu, de știut, știu. M-am întâlnit de mai multe ori cu formele verbului „a crea”. Dar și tu ar trebui să înțelegi ceva, și nu în limbaj academic. Altfel, fugi. Cum face frate-miu sau se uită la mine, de fapt, prin mine și zice: da, da… am înțeles. Doar să scape.
Așa. Să revenim la oile noastre. Pentru început, îți trebuie o noțiune generală de gramatică, acel radical al verbelor. Ce este radicalul sau rădăcina verbului? E elementul comun care se găsește la baza tuturor formelor unui verb conjugat.
Hai să vedem! O să fac o comparație cu verbul „a lucra”, unde radicalul e „lucr”, iar „a” este terminația verbului.
Așadar, avem:
Lucrez/lucrezi/lucreaza/lucrăm/lucrați/lucrează (ceea ce am evidențiat sunt terminațiile verbului (lipite de radicalul „lucr”), terminații care se aplică și în cazul lui „a crea”).
Revenind la „a crea”, aplicăm aceeași regulă, adăugând aceleași terminații (la radicalul „cre”), după cum urmează:
Eu creez/tu creezi/el (ea)creează/noi creăm/voi creați/ei(ele)creează.
Concluzionând, o să spun că avem rădăcina verbului „cre” (eliminăm terminația „a”) la care adăugăm: ez, ezi, ează, ăm, ați, ează, fapt ce duce la existența a doi „e”!!
Primul pas la care să te gândești, atunci când ești în dilemă și nu știi când e cu doi „e”, este acea rădăcină a verbului. Apoi, îl conjugi, alăturând terminațiile.
Lasă-mi un comentariu și spune-mi dacă ți s-a întâmplat să stai în cumpănă într-o situație, că nu știai cu câți „e” se scrie „eu creez” și care a fost raționamentul tău, până la urmă.
p.s. La timpul trecut, forma verbului e „creat”. (desigur, se întâmplă și la case mai mari să nu fie corect folosit, iar aici mă refer la imaginea de mai jos, imagine realizată tot de oameni ca și mine sau ca și tine, români, care au trecut de gramatica din școala generală).
Exemplu: Precedentul a fost creat, și NU creeat!!!! Dacă ne gândim un pic logic, lucrurile stau cam în felul acesta: a lucra – lucrat (radical (lucr) + at), a crea – creat (radical(cre)+at).
p.p.s. La imperativ afirmativ, forma e „creează!!”, pentru că vine de la persoana a II-a, singular. (tu creează (indicativ), creează!!!! (imperativ), când dai un ordin, poruncă, îndemn.
La persoana a II-a plural (voi), avem așa: voi creați (indicativ), creați!!! (imperativ).
Iar la imperativ negativ, când ți se spune să te oprești din orice ai face și să-ți vezi de treburile tale, forma verbului e așa:
– Persoana a II-a singular (creează) – nu crea (!!!!! regulă: negația NU + infinitivul).
– Persoana a II-a plural (creați) – nu creați!
Și… nu în ultimul rând … care este substantivul? Nu știu dacă tu ai auzit, dar eu, cu siguranță, am auzit de multe ori cuvântul „creere”.
NU. Substantivul este CREARE.
– Crearea unui model nou de rochie îți ia mult timp.
– Condițiile creării acestei schițe ne sunt favorabile.
Cu drag,
Vio
Si eu m-am confruntat cu dilema de multe ori, desi am avut o profesoara „rea” la romana, de la care am invatat sa scriu corect. Fiindca mi se intampla sa uit cand e cu doi de „e”, foloseam metoda conjugarii verbului „a lucra”. Mai nou, am aflat un pont care iti ia mai putin timp: atunci cand forma contine litera „z”, se pun intotdeauna doi de „e”, iar cand nu contine „z”, se scrie doar cu un singur „e”.
Super, Irina! Eu nu știam asta. Într-adevăr, e un pont bun pe care o să-l țin minte.
Mulțumesc! O zi frumoasă îți doresc!
Vio
Ok, acum am inteles si eu..
Cream, cream si pina la urma cum mai putem obtine SUCCESURI publice?! Daca ne pune dracu’ si cream atit de bine gramatical cum mai ajungem parlamentari sau chiar europarlamentari? Cine ar mai ride de noi? … In toata pulberea asta de mailuri ,spamuri si fel de fel de oferte idioate care te asalteaza aceste lucruri pe care le discutam astazi si aici sint printre cele mai utile informatii pe care le-ar putea primi un om!
🙂
OK. In cazul creării e clar. Dar… in cazul recreerii? Infinitivul, evident, este „a recrea”, cu sensul de a crea din nou SAU a te odihni (doar această formă de reflexiv). In domeniul peisager, in care activey, sensul cel mai folosit este cel de odihnă, destindere… Noi, peisagiştii, creăm deci spaţii de recreere sau de recreare; în care ne recreem sau ne… recreăm?!?!? Aceasta e întrebarea.
Iată ce am găsit în cazul „recreere” vs. „recreare”:
–recreare= a crea din nou, se conjugă ca verbul „a crea”
–recreere= odihnă, cu forma „recreerii” la genitiv-dativ („Efectele recreerii s-au văzut imediat, fiind mult mai odihniți”) și cu forma „recreeri”, la plural.
Iar răspunsul la întrebarea ta este ” recreem”. Nu are de-a face cu „a crea”, „noi creăm”, cele două cuvinte (recreare și recreere) fiind două cuvinte diferite.
p.s. A nu se confunda cu ” recreație” care înseamnă pauză (la școală).
Scuze pentru eroarea de mai sus: activey = activez (tastatura RO mai joacî feste…).
Am înțeles acum! M-am confruntat de foarte multe ori cu situația de un e sau doi e si intodeuna cautam pe Google sa vad care e varianta buna. Acum am reusit sa le stabilesc foarte bine in minte!
Felicitări, Alex!:) Și uite-așa ai mai pus o cărămidă la fundație!
O zi excelentă!
Cel putin patru greseli faceam. Multumesc.
Cu plăcere:)!
O zi frumoasă!
Vio
mutumesc!
Cu plăcere:)!
O zi frumoasă!