„Am să-ţi spun” e formă de viitor?

De mai mult de un an, pentru mine, limba română este fascinantă şi e uimitor să vezi cum o simplă virgulă sau o literă schimbă sensul a ceea ce vrei să transmiţi.
De asemenea, interesant şi amuzant, în acelaşi timp, este să văd reacţia oamenilor în ceea ce mă priveşte.
La început, sunt reticenţi, inima începe să le bată cu putere, îmi aruncă priviri ostile, apoi îşi fac curaj şi mă întreabă: dar la acel cuvânt cum e? E cu un „i”? E corect aşa?

Delicios! Pur şi simplu delicios! 🙂

Revenind la oile noastre, duminică am primit un e-mail de la un bun prieten care a fost certat pentru că a folosit o formă de viitor pe care persoana care i-a atras atenţia o considera greşită.

„O să îţi spun” => „Am să îţi spun”

Din păcate, nu i-a spus şi de ce, ci i-a trimis doar ce a considerat că e greşit. În mintea lui, probabil, singura formă corectă este aceea cu „voi” (voi face, voi spune etc.)

Aşa că m-am pus pe treabă. Tocmai mă întorsesem de la o plimbare cu o prietenă şi, când am venit acasă, surpriză! Problemă de gramatică!

Aşa că o să-ţi spun şi ţie răspunsul meu.

Şi o să iau verbul „a spune”.

În limba română, viitorul are trei forme.

Prima formă e cea pe care toată lumea o recunoaşte ca fiind corectă.

De ce spun asta? Pentru că am scris pe profilul de Facebook întrebarea: „Am să spun e corect în română?”, iar unul dintre răspunsuri a fost aşa: „Dacă este la viitor, corect este voi spune”.

Aşadar, prima formă:

Eu voi spune
Tu vei spune
El/ea va spune
Noi vom spune
Voi veţi spune
Ei/ele vor spune

Exemplu:

• Îţi voi spune soluţia mai târziu.

A doua formă se construieşte cu „a avea” (la indicativ prezent) + conjunctivul verbului de conjugat.

Stai!!! Nu te speria, că îţi explic. 🙂

Ce este conjunctivul verbului de conjugat?
Este acel verb care se formează cu „să” (să spun, să fac, să fiu, să mănânc etc.)

Eu am să spun
Tu ai să spui
El/ea are să spună
Noi avem să spunem
Voi aveţi să spuneţi
Ei/ele au să spună

Exemplu:

• Am să-ţi spun mâine ideea care mi-a venit.

A treia formă se construieşte cu „o” (invariabil, adică are aceeaşi formă la toate persoanele) + conjunctivul verbului de conjugat despre care ţi-am spus mai devreme.

Eu o să spun
Tu o să spui
El/ea o să spună
Noi o să spunem
Voi o să spuneţi
Ei/ele o să spună

Exemplu:

• Ce-o să spuneţi mâine în faţa directorului?

Şi cum limba română este mai ciudăţică :), încă nu am terminat.

1. Prima formă (voi spune) este mai preţioasă şi nu prea se foloseşte în limbajul de zi cu zi.

2. Ideea de viitor nu este exprimată exclusiv prin verbul la timpul viitor, ci, mai degrabă, adverbele de timp ne ajută în acest sens.

– mâine
– săptămâna viitoare
– peste o lună
– la anul

Dacă eşti atent la cuvinte, o să observi că se foloseşte şi următoarea formulare:

– Mâine plec acasă.

Aşadar, chiar dacă timpul este la prezent, adverbul de timp „mâine” te ajută foarte mult să înţelegi ce îţi spune cealaltă persoană.

3. În mintea ta, după ce ai citit cele trei forme, e posibil să apară o întrebare: dar „i”-urile, Vio, „i”-urile?

Te înţeleg.

De aceea o să-ţi şi explic.

La prima formă:

Voi fi, voi şti, voi deveni, voi munci, voi veni etc.

Regula e aşa: voi/vei/va/vom/veţi/vor +infinitivul.

Exemple:

• Voi veni la timp la întâlnire.
• Dacă înveţi asta, vei şti ce să scrii la examen.

La a doua formă… avem acel „să” de la conjunctiv care cere doi „i”.

Iar aici problema este la persoana a II-a, singular.

• Tu ai să ştii sau ai să şti?

Ei bine, forma e „ai să ştii”.

– ai să fii
– ai să devii
– ai să vii

De asemenea, mai este o formă care exprimă viitorul şi care se formează cu ajutorul verbului impersonal „a urma” (la prezent sau la imperfect) + conjunctivul verbului de conjugat care deja ştii cum se formează.

Şi avem următoarele forme:

Urmează, la toate persoanele, are aceeaşi formă.

Eu urmează să spun
Tu urmează să spui
El/ea urmează să spună
Noi urmează să spunem
Voi urmează să spuneţi
Ei/ele urmează să spună

Exemplu:

• Urmează să spun câteva cuvinte despre mine şi am emoţii.

Urmează, la trecut (imperfect), are aceeaşi formă şi are valoarea de viitor în trecut.

Eu urma să spun
Tu urma să spui
El/ea urma să spună
Noi urma să spunem
Voi urma să spuneţi
Ei/ele urma să spună

Exemplu:

• Urma să-ţi spun cum a fost la examen, dar nu ne-am mai întâlnit. 

Recapitulăm!

Care sunt cele trei forme ale viitorului?

1. Voi/vei/va/vom/veţi/vor + verbul la infinitiv (voi veni)

2. „A avea” la prezent + conjunctivul verbului de conjugat (ai să vii)

3. „O” (aceeaşi formă la toate persoanele) + conjunctivul verbului de conjugat (o să vii)

Ce alte timpuri verbale te mai interesează?

Cu drag,

Vio