Zilele acestea le petrec cu familia mea. Zile liniştite departe de zarva de până acum. Aşa credeam eu înainte să ajung acasă.
Surpriză! Nu e aşa! Eu îmi găsesc de lucru repede şi am început să-mi bag nasul în câteva rânduri scrise de frate-miu.
M-am oprit o clipă, mi-am amintit de articolele în care scriam despre el şi m-a pufnit râsul. Mi-am zis: „Vio, asta-i o altă lecţie despre care vei scrie pe blogul tău!”
Bun. Citind eu cele scrise de scumpul meu frăţior, la un moment dat, am pierdut şirul pentru că lipseau nişte virgule.
L-am chemat să „stăm de vorbă”.
– Îţi mai aminteşti atunci când ţi-am zis de virgule?
– Da.
– Sunt ele importante?
– Da.
– Vreau să-ţi mai dau patru situaţii când foloseşti virgulă. Ai timp?
– Spune!
– Este vorba de conjuncţiile adversative.
– Despre ce este vorba?!?
– Despre conjuncţiile adversative, iar acestea sunt: dar, iar, ci, însă.
– Aşa… şi? Ce fac cu ele?
– Pui virgulă înaintea lor. Hai să-ţi dau nişte exemple să înţelegi mai bine.
1. Mie nu îmi place să merg singură în vacanţă/, dar acum a fost relaxant.
2. Eu mă chinui să construiesc ceva aici/, iar tu ce faci? Vii şi strici totul într-o clipă!
3. Nu asta am vrut să spun/, ci altceva. Dar s-a înţeles ce nu trebuia.
4. Ai avut două reguli de urmat/, însă tu le-ai ignorat.
– Uite, hai să împărţim propoziţiile în două, bine?
– Bine.
– Avem aşa:
1. „Mie nu îmi place să merg singură în vacanţă…”
2. „Eu mă chinui să construiesc ceva aici…”
3. „Nu asta am vrut să spun…”
4. „Ai avut două reguli de urmat…”
Fiecare enunţ spune câte un lucru. Şi, după cum observi, în fiecare dintre cele patru enunţuri este câte o conjuncţie adversativă care spune contrariul din prima parte a frazei.
1. Mie nu îmi place să merg singură în vacanţă, dar acum a fost relaxant. (De obicei, îmi place să merg în vacanţă însoţită de cineva, dar acum am făcut o excepţie şi am mers singură. Şi mi-a plăcut.)
2. Eu mă chinui să construiesc ceva aici, iar tu ce faci? Vii şi strici totul într-o clipă! (Am depus efort să construiesc ceva şi tu ai venit şi ai stricat totul. Vezi opoziţia? Eu am construit vs. tu ai stricat. Între ele se află virgulă+„iar”.)
3. Nu asta am vrut să spun, ci altceva. Dar s-a înţeles ce nu trebuia. (Eu am spus ceva, dar tu ai interpretat într-un alt mod şi nu ai înţeles ce am zis eu.)
4. Ai avut două reguli de urmat, însă tu le-ai ignorat. (Observă aici opoziţia „două reguli de urmat” vs. „tu le-ai ignorat”.)
– Mai ştii care sunt cele patru conjuncţii adversative?
– Da. Ci, însă, iar, dar.
– Şi de ce se numesc ele adversative?
– Pentru că pui virgulă înaintea lor.
– De ce pui virgulă înaintea lor?
– Să spunem că ai o frază pe care o împarţi în două. Da?
– Aşa. Şi…?
– Şi în prima jumătate scrii ceva, iar în a doua jumătate scrii altceva, într-un fel contrazici ce ai scris prima dată.
– Bravo! Gata! Te-am „chinuit” destul azi!:)) Du-te la joacă! Ştii că voi scrie un articol despre lecţia noastră, nu? Ca de obicei, să înveţe şi alţii.
– Bine, am plecat!
Şi asta a fost lecţia de Crăciun, un alt cadou pe care i l-am făcut frăţiorului meu.
Ce trebuie să reţii tu? Se pune virgulă înainte de cele patru conjuncţii adversative:
- dar
- iar
- ci
- însă
Atenţie! Nu se pune virgula înaintea lui „iar” atunci când are înţeles de „din nou”.
- A venit iar târziu acasă.
Spune-mi, te rog, dacă a fost utilă această lecţie.
Cu drag,
Vio
Citesc cu mare drag ceea ce scrii.
Îţi mulţumesc, draga mea Ramona!:)
Multumesc mult, Vio!
Chiar am nevoie de aceste articole caci, desi am fost bun la gramatica, au fost peste 16 ani de cand m-am mai studiat si am cam uitat regulile.
Noroc ca mai sunt oameni pasionati de gramatica si au grija sa-i invete si pe ceilalti.
Multumesc inca o data!
Cu plăcere!:)
Bineinteles ca lectia a fost utila! Din nenorocire de cele mai multe ori vorba si fapta sint concomitente si se desfasoara ,de cele mai multe ori, inaintea gindirii!Tocmai de aceea scrierea devine haotica la foarte multi oameni. Nu spun ca ma numar printre acestia ,dar nici nu sint un ‘sfint ‘ in aceasta directie! Concluzia ar fi ca intotdeauna dupa ce scriem ceva ar trebui sa fie cineva care sa revada ce-am scris si sa ne corecteze!. Asa ceva nu se poate face insa decit intr-un loc organizat ,intr-o redactie, undeva unde acel cineva expert in gramatica poate sa existe.Cea mai mare nenorocire este insa ca in scolile romanesti gramatica a devenit cenusareasa Cenusaresei. Eu am facut in scoala gramatica si CALIGRAFIE. Ati mai vazut in programa scolara acest obiect de studiu?Acest”obiect de studiu” nu contribuie doar la scrierea frumoasa si ordonata ci si la dezvoltarea atentiei, logicii, indeminarii precum si a altor insusiri cu care te nasti dar care trebuiesc exersate sau a altora pe care nu le posezi la sosirea pe acest tarim si care trebuies,musai, insusite! Din programa scolara s-au eliminat cursurile de logica si de aceea la intrarile in magazine oamenii se imbulzesc pentru ca nimeni nu i-a invatat ca intii se iese de undeva si numai apoi se intra. Este si o regula de bun simt si de buna cuviinta, dar cine mai preda asa ceva in scoli sau acasa?P e tastaturile computerelor exista numai tasta „ENTER”. Ca sa nu mai vorbim de ce poate insemna o virgula plasata aiurea intr-un tratat sau o intelegere intre doua tari ,doua companii, doi oameni sau doua entitati oarecare!V-am mai spus si cu alte ocazii ca stochez aceste lectii si din cind in cind revin la ele. Si pentru ca acum traim intr-o mare virgula plasata intre Craciun si Anul Nou propun sa ne gindim la punctul care va urma dupa 31 decembrie. Dupa care vom scrie cu litera mare :Intii Ianuarie! La Multi Ani! SI.. LA BUNA VEDERE, BINEINTELES!
Buna Vio.
Eu am o problema dermatologica mai ciudata. Am dermatita gramaticala acuta. Mi se face pielea rosie cand vad oameni in toata firea care nu stiu sa scrie. Oameni cu carte, manageri de firme, etc, care nu stiu cand sa scrie cu un i, sau ii, sau iii. Cand a murit soacra lui frate’miu, s-a dus la o florarie sa comande coroana. Cand s-a dus s-o ia, pe banda de hartie scria: Nu te vom uita niciodata! Sotul si copi! Fratele meu i-a spus ca mai trebuie sa puna doi i, la care doamna contrariata intreaba: De ce? Cati copii a avut? :))) Abia dupa ce i-a spus ca a avut 3 copii, a fost de acord sa scrie corect!
Eu un lucru bun ce faci aici si sper sa nu renunti in a ajuta oamenii sa-si „aduca aminte” ce n-au invatat cand trebuia.
O zi minunata.
Buna lectia cu virgulele! Am vazut ca ai scris si despre „i-uri”. Necesar. Mai scrie. Inca ceva care ma face adesea sa simt ca-mi vine sa ma trag de par este modul in care se face confuzia intre „că” si „căci”. De exemplu, „Ma bucur caci am putut veni cu totii la intilnire.” Sau „Mi-ai zis ieri caci ma iubesti.” Minunat! :-))
:)) Eu nu am auzit până acum asta, dar voi ciuli urechile mai bine.
În privinţa cuvântului seminare/seminarii, ar trebui oare să luăm în considerare şi cuvântul „geacă”, unde, în Dex-ul din ’98, mă trimite şi la varianta „giacă”? Şi la pluralul „geci”/”geace”?
Limba română e în continuă schimbare, dicţionarele dau mai multe forme şi de multe ori nici nu mai ştii ce să crezi.
Iar în cazul „seminarelor” eu am dat forma cea mai nouă.
Mulţumesc pentru comentarii. 🙂
O după-amiază frumoasă!
Vio
Foarte utile, si captivante.
Mumtumesc pentru cadoul de Craciun! Foarte utila lectia! Astept, cu nerabdare, urmatoare lectie.
Multumesc si pentru aceste utile informatii.
Cu plăcere, Iolanda!
Multumesc Vio, mi-a placut mult gramatica, dar a trecut ceva vreme de atunci. Succes draga mea, cu darg Ildi.
Şi eu îţi mulţumesc pentru comentariu, Ildi.
Cu plăcere!:)
Soro cat de fain pot sa explici! Ce usoara devine gramatica acum, explicata de tine 🙂
:)) Mulţumesc, Alex! De-abia aştept să înveţi gramatică, pe ritmuri alese de tine.
Util! Banuiam ca tre’ sa fie o virgula pt ca in vorbire se simte o pauza! 🙂 Multumesc!
foarte utila !!!
Mircea Laurentiu, intradevar ceea ce ai scris este valabil, insa aceste carente in educatie se datoreaza lipsei de interes a fiecarui individ in parte si nu in ultimul rand sistemului de invatamant. Legat de vorba si fapta, poate ar trebui sa privim lucrurile altfel. La nivel cognitiv, tendinta de a actiona (faptic sau verbal) se formeaza in urma analizei informatiilor/stimulilor acumulati prin organele de simt, iar acea ,,desfasurare„ mentionata de tine este metacognitie (analiza propriilor comportamente dupa comiterea lor) si in orice caz nu cauzeaza scrierea haotica:). Interferentele ce duc la biasarea gramaticala se datoreaza lipsei exercitiului. Intradevar, in momentul in care suferi de o tulburare la nivel psihic, atunci poti vorbi de o ,,imprastiere„ a gandurilor (exprimate prin cuvinte) pe foaie, aparand erori de scriere datorita lipsei posibilitatii de ati mentine resursele atentionale si cognitive asupra sarcinii.
Buna lectia. Multumesc pentru ea!
Respect! 🙂
sunt 5 adversative : dar , iar , insa , ci , ba .