„Poate ne ajuţi cu topica şi punctuaţia. La mine cam plouă cu virgule…”
„Cum învăţ să pun virgula cum trebuie şi când trebuie?”
„… uit să pun virgula la locul ei şi de cele mai multe ori schimbă înţelesul.”
Acestea sunt doar câteva dintre mesajele primite de mine în ceea ce priveşte… virgula.
Azi am stat şi m-am gândit… de unde încep? E un subiect mult prea amplu pentru un singur articol.
Aşa că, pentru moment, îţi voi spune despre cuvintele incidente:). Sper că nu te-am speriat! Nu pleca, să-ţi explic!
Dar, mai întâi, aş vrea să-ţi dau o definiţie a virgulei: „semn de punctuație (,) care marchează o pauză foarte scurtă în citire și care separă diferitele părți ale propoziției sau unele propoziții în cadrul frazei”.
Pentru unii este o necunoscută, pentru alţii virgula se pune după anumite reguli. Mai sunt şi persoane care o folosesc după cum simt.
Tu în ce categorie te afli? 🙂
Revenind la cuvintele incidente, acestea sunt intercalate între părțile unei propoziții sau fraze.
Aş vrea să-ţi dau o listă cu cele mai frecvente, astfel încât, atunci când le întâlneşti, să ştii că ar trebui să existe o virgulă sau două.
Atenţie!
Se foloseşte virgula, indiferent de locul în propoziţie sau în frază. Un exemplu este şi acest articol, unde vocativul este fie la început, fie la mijloc, fie la sfârşitul propoziţiei sau al frazei.
Hai să-ţi dau câte un exemplu din fiecare caz, analizăm şi apoi îţi dau şi lista cu celelalte cuvinte.
- Din păcate, nu am o veste bună pentru tine.
- Pot să spun, aşadar, că mi-e din ce in ce mai greu să accept faptul că voi pleca.
- Şi el a făcut acelaşi lucru, de exemplu. De ce avem rezultate diferite?
Să vedem.
- „din păcate” se află la începutul propoziţiei şi se separă de restul propoziţiei prin virgulă.
- „aşadar” este la mijlocul frazei, deci este cuprins între virgule.
- „de exemplu” se află la sfârşit, iar înainte lui pui virgulă.
Prin exerciţiu, o să ajungi să… simţi aceste construcţii în cadrul unei propoziţii. Citeşte, reciteşte apoi cu voce tare şi fii atent la ritmul tău în care simţi limba română. După anumite cuvinte, faci o pauză cât să respiri? Sau simţi că nu are înţeles dacă nu faci acea pauză? Dacă da, atunci pui virgulă.
Uite şi lista:
- din păcate
- cu părere de rău
- din (ne)fericire
- bineînţeles
- fără îndoială
- într-adevăr
- după mine
- fireşte
- cu adevărat
- de exemplu
- de regulă
- de altfel
- prin urmare
- în sfârşit
- în general
- aşadar
- în concluzie
- în consecinţă
- dimpotrivă
- cel puţin
- cel mult
- mai ales
- desigur
- cu siguranţă
- din greşeală
- de fapt
- pe de o parte
- pe de altă parte
- de asemenea
Acestea sunt necesare, deşi propoziţia poate exista şi fără ele. Însă au rolul lor, acela de a sublinia o idee.
Totodată, mai există o serie de cuvinte, de umplutură, cum le mai numim, care nu au niciun rol în cadrul propoziţiei. Cel mult, reprezintă un tic al celui care scrie.
Hai să vedem şi aceste exemple:
- mă rog
- nu-i aşa?
- se pare
- mă-nţelegi
- să spun drept
- sincer
- la drept vorbind
- frate
Aşadar, ce trebuie să faci tu?
Citeşte, reciteşte cu voce tare şi încearcă să observi unde simţi că vrei o pauză, o gură de aer.
Apoi, scrie cuvintele de mai sus pe o foaie, ţine-o aproape de tine, până te familiarizezi cu acest concept, de cuvânt incident.
În cele din urmă, întoarce-te pe site şi spune-mi dacă ai reusit :).
!!! Fii atent! NU se spune, în exprimarea orală, „virgulă”: „Şi eu am zis că, virgulă, cunosc, multe persoane importante.” Niciodată! 🙂
Ce alte cuvinte de acest fel ai mai întâlnit? Ajută-mă să completez lista, astfel încât să-i ajutăm pe ceilalţi cât mai mult!
Cu drag,
Vio
Parerea mea e ca in plasarea virgulei, pe langa ceea ce e scris mai sus, ajuta foarte mult cunostintele de sintaxa, doar daca stii felul propozitiilor cunosti care dintre ele trebuie despartite prin virgula si care nu.
M-ai (nu in luna mai :D) cucerit cu blogul acesta!!!
De mult timp nu am mai citit ceva atat de interesant si de calitate!
Felicitari si multe succese (-uri :P). De azi inainte o sa fiu o vizitatoare fidela a blogului tau.
Mulțumesc, Andreea, mult:)! Iți mulțumesc pentru susținere! 🙂
„Se foloseşte virgula, indiferent de locul în propoziţie sau în frază. ”
Te rog explica rostul virgulei in propozitia de mai sus….
P.S. http://www.scientia.ro/homo-humanus/44-dificultati-ale-limbii-romane/152-reguli-folosire-virgula.html
Avem de-a face cu o concesie. Poți înlocui „indiferent de” cu „oricare ar fi”.
O zi plăcută!
Vio, te apreciez pentru tot ce faci aici.
Imi pare rau sa-ti spun ca m-ai ametit cu totul. Sper ca nu te superi daca te intreb lucruri care ti se par banale. Poate nu am fost eu foarte atenta la lectiile de romana dar, parca nu erau atat de multe virgule.
„După anumite cuvinte, faci o pauză, cât să respiri?”
Poti sa-mi spui, spre exemplu, de ce ai pus virgula dupa „cuvinte”? 🙂
Cei de la Alternosfera i-au dedicat Virgulei si un album 🙂 http://www.youtube.com/watch?v=YQGG4yK9awY
Mulțumesc!:)
Se aplica regula si cuvantului „probabil”, nu? – „Am fost, probabil, cel mai bun.”
In cazul unor cuvinte insotite de prepozitia „că” nu se pun virgule, de exemplu: „Desigur că va veni.” Este corect asa, nu?
Si as mai avea cateva nelamuriri in anumite cazuri. Sunt corecte urmatoarele cazuri?
1) „Pierde, si vei pleca!”
2) „Agentul de politie, batut de niste huligani.”
3) „Sa fii ingrijorat, nu e bine.”
Multumesc anticipat.
Ce ma bucur ca mai sunt si altii. Explicat foarte clar, „pe intelesul tuturor” 🙂
Bravo! (eu nu cred ca este un cuvant nepoliticos 😉 ) Apreciez mult si sublinierea de la final.
Eu mai revin, sa stii.
ce fac cu nenorocitul de „încât”?:)
Un articol foarte bun!! 😀
Insa as vrea sa stiu daca regula se aplica si in cazul formulei”in general” ?
Ex: In general, oamenii sunt influentati de cartile pe care le citesc.
Sau alt ex: Cei care chinuie animalele fac, in general, acelasi lucru si cu oamenii.