– Îmi place de tine! Ești o persoană foarte specială! mi-a zis cineva zilele trecute.
A urmat o pauză (mică, dar mie mi s-a părut un secol) în care mă uitam la el și nu știam ce să-i spun. Să-l corectez, să nu spun nimic, să schimb subiectul, să empatizez cu el?
DA! Despre aceasta va fi articolul: adjectivele și adverbele fără grade de comparație.
Ce e un grad de comparație?
Am găsit o definiție care spune așa: „ Gradele de comparație exprimă gradul (măsura) în care o însușire caracterizează un obiect în raport cu aceeași însușire a aceluiași obiect sau a altui obiect”.
Complicat? Pentru unii pare de neînțeles chiar.
Hai să trecem repede în revistă cele trei grade de comparație, iar pentru aceasta am nevoie de un adjectiv: „harnic”.
- Pozitiv – nu compari nimic, iei obiectul ca atare, cu tot cu însușirea lui.
Copilul harnic își face ordine în lucruri.
- Comparativ – de trei feluri:
– de superioritate: (mai)
Mihai este mai harnic decât sora lui.
– de egalitate: (la fel de, tot așa de, tot atât de)
Și eu sunt la fel de harnică, să știi, așa cum ești tu, doar că nu mă laud.
– de inferioritate: (mai puțin)
Cine e mai puțin harnic acum nu va fi mângâiat de soartă mai târziu.
- Superlativ – aici exprimi însușirea la cel mai scăzut sau la cel mai ridicat grad.
Iar acest superlativ este de două feluri:
1. superlativul relativ:
– de superioritate
Cel mai harnic copil din sat este baiatul meu.
– de inferioritate:
Copilul cel mai puțin harnic nu va primi cadouri.
2. superlativul absolut
Ei, aici este problema. Aici voiam să ajung, la cuvintele fără grad de comparație.
Și eu am pățit-o, am folosit grade de comparație pentru câteva cuvinte atunci când nu trebuia și mi s-a atras atenția. Așa că am fugit repede să consult o gramatică să văd ce alte cuvinte nu au grad de comparație și să îți spun și ție, să nu fii în situația de a fi corectat dacă ți-a scăpat un „mai pozitiv”.
Hai să vedem ce cuvinte am cules eu:
– inferior (nu există mai inferior, mai puțin inferior)
– superior (mai superior)
– oportun (mai oportun, mai putin oportun)
– anterior (mai anterior)
– posterior (mai posterior)
– ulterior (mai ulterior)
– uriaș (mai uriaș)
– întreg (mai întreg)
– asemenea (mai asemenea)
– complet (mai puțin complet)
– perfect (mai perfect)
– principal (mai principal)
– unic (cel mai unic)
– nemaipomenit (foarte nemaipomenit)
– extraordinar (foarte extraordinar)
– fantastic (mai fantastic)
– excelent (cel mai excelent)
– mort (mai putin mort)
– viu (foarte viu)
– însărcinată (mai însărcinată)
– genial (foarte genial)
– mijlociu (cel mai mijlociu)
– pozitiv (foarte pozitiv, mai pozitiv)
– negativ (foarte negativ, mai putin negativ)
– egal (mai egal)
– exterior (cel mai exterior)
– minimum (foarte minimum)
– maximum (mai maximum)
– veșnic (mai putin veșnic )
– teribil (cel mai teribil)
– formidabil (mai formidabil)
– superb (foarte superb)
– special(mai special, foarte special)
Pe de o parte, nu ar fi așa de grav dacă spui „foarte special”. Pe de altă parte, cartea de vizită oglindită în exprimare s-ar putea să nu-ți fie favorabilă.
Dar, înainte să plec, mai am o observație de făcut:
Aud de foarte multe ori formularea în care este folosit comparativul de superioritate și în care element ajutător este „ca”.
- „Vasile e mai deștept
caIon.”
NU. Aici ai voie să folosești „decât”. Chiar e recomandat.
- „Vasile e mai deștept decât Ion.”
Dacă mi-a scăpat vreun detaliu, te rog, lasă-mi un comentariu pentru a beneficia și alții de aceste informații.
Îți mulțumesc!
Cu drag,
Vio
Bine punctat.
Off-topic, l-ai intrebat macar de ce?
🙂 De ce, ce?
Ma intrebam daca „exact” are sau nu grade de comparatie… ?!
Daca „pozitiv” nu are grad de comparatie, atunci cum se pot compara 2 ioni care au pierdut un numar diferit de electroni?
De exemplu in Cu2O ionul de Cu are sarcina +1, dar in CuO ionul de Cu are sarcina +2 (poti sa ma crezi ca ce am scris este adevarat). Daca propozitia „Cu+2 este mai pozitiv decit Cu+1” este gresita, atunci cum ar trebui formulata propozitia ca sa fie corecta?
Multumesc.
E tradus din engleza, se aude destul de des prin filme „you’re very special” … iar filmele nedublate au din pacate si efectul ca in timp impregneaza in spectatori o alta limba si o alta gandire. Multi romani spun ca nu stiu cum sa spuna o chestie in romana, pentru ca si-au gandit exprimarea prima data in engleza.
Corect, Herr Spiegellman, cunosc și eu persoane care gândesc în altă limbă, și nu în cea nativă. E ca și cum în germană ai pune prima dată subiectul, apoi spui ce ai de zis și la urmă scrii și verbul.
Imi plac aceste mail-uri! Zau ca-mi plac! In primul rind sint extrem de utile!In al doilea rind sint extrem de utile! Si in al treilea rind… Ati prins ideea?! Nenorocirea este ca sint extrem de utile celor pe care ii intereseaza cu adevarat ce si cum vorbesc. Pe ceilalti? Ii lasa foarte morti! La figurat bineinteles! Desi mai sus exista o lista in care se spune ca mai mult sau mai putin mort nu exista, eu va garantez ce cei despre care vorbim sint foarte morti desi ei ne par foarte vii.In lista mai sint si alte cuvinte definite ca superlative absolute, dar pentru poporul roman-din fericire nu in totalitatea sa!-exista superlative si mai absolute!.Par egzamplu, presedintele nostru este cel mai genial dintre geniali, fiind pe cale sa devina cel mai vesnic si mai jucator dintre presedinti in timp ce poporul roman este foarte nemaipomenit in lenea sa de a pune mina pe bita! Adica pe ciomag!Avem una dintre cele mai formidabile (chestia asta este in lista la inexistente!)tari pe care si-ar dori-o cineva iar noi ne dam intens cu stingu’n dreptu’. Prin reprezentanti, fireste! Avem cei mai foarte extraordinari si cel mai foarte nemaipomeniti idioti reprezentanti in forurile europene care nici alea nu sint usi de biserica fiind construite pe o temeinica prostitutie(politica)cu bravi reprezentanti din Sankt Pauli sau Place Pigalle! Recunosc ca ma intereseaza gramatica limbii romane! Pentru ca vreau sa-mi injur foarte corect gramatical reprezentantii alesi sau mai putin alesi! Desi stiu ca nu vor pricepe mare lucru, asa ca voi recurge in disperare de cauza la limbajul neaos din Dudesti, pentru ca atunci ,va garantez , vor veni de acasa, cum se spune! Multa sanatate ! Astept in continuare !
De ce oportun nu are grad de comparatie? Daca exista doua momente oportune de a face o remarca, spre exemplu, de ce unul nu poate fi mai oportun decat celalalt?
In cazul adjectivului „exact” e clar, fiindca e insusi superlativ, nu poate fi ceva mai exact, ori e, ori nu e. Ar insemna ca primul, „mai putin exact” este de fapt inexact si ca celalalt, „mai exact”, este cel exact. Dar in exemplul momentelor oportune, ambele isi pot pastra calitatea de a fi oportune, insa unul poate sa-l depaseasca pe altul in acest atribut. Consider ca acelasi rationament se poate aplica si in cazul adjectivelor: special, genial, superb, teribil, mai ales pentru ca acestea se afla in constructia / exprimarea unor perceptii personale, nu a unor adevaruri universal valabile. In concluzie, cele fara grad de comparatie ar trebui sa fie cele care, caracterizand doua substantive concomitent, sa anuleze calitatea unuia in favoarea altuia.
Consider ca faci o treaba buna, dar mi se pare exagerata dramatizarea acestor abateri.
Si eu am o senzatie neplacuta cand aud greseli in exprimarea interlocutorului, dar daca cineva iti spune ca „esti foarte speciala” si tu, in loc sa te bucuri de apreciere (asta daca inseamna ceva pentru tine persoana respectiva), te afunzi intr-un amplu proces cognitiv, (detasandu-te de persoana din fata ta) ceva nu e bine aici. Normele limbii romane nu sunt o chestiune de viata si de moarte; toti fac greseli, conteaza sa nu le mai repeti pe aceleasi.
Dincolo de placerea pe care o am cand citesc articolele tale, vreau sa te asigur ca nu esti singura… Pe vremea cand mai primeam si eu complimete de genul acesta, scrise pe cate vreun biletel, eram atat de „afundata intr-un amplu proces cognitiv” ca le corectam cu rosu si le trimiteam inapoi.
Acum, ma gandesc totusi sa nu citeasca si el articolul si sa degenereze toata treaba. Scrie si tu articolul altfel: „Cineva i-a spus cuiva ….”
:))) M-ai făcut să râd, Mirela!
Eh, ştie el deja cu cine are de-a face. I-am spus încă de-atunci.
Mulţumesc pentru comentariu!
O zi minunată!
Vio
„ Gradele de comparație exprimă gradul (măsura) în care o însușire caracterizează un obiect în raport cu aceeași însușire a aceluiași obiect sau a altui obiect”
Mai specific: „exprima gradul in care o insusire caracterizeaza un obiect in raport cu aceeasi insusire a aceluiasi obiect”. Sa inteleg ca se compara insusirea obiectului cu aceeasi insusire, a aceluiasi obiect: deci eu compar inaltimea mea cu inaltimea mea si trag concluzia ca sunt mai inalt ( decat mine ). Unde ai gasit definitia asta?
Alexandru, îmi vine în minte un exemplu. Dacă greşesc, te rog să mă corectezi.
„Eu sunt mai bogată acum decât eram anul trecut.” (este vorba tot de aceeaşi persoană, tot de aceeaşi însuşire, bogăţia)
adjectivul ,,diferit” are grad de comparatie???
Eu sunt de părere că singurele interdicţii ferme legate de gradele de comparaţie ar trebui sa se aplice la adjectivele care formal includ deja în ele gradul de comparaţie, cum se petrece cu inferior=mai jos, superior=mai sus, suprem=cel mai sus etc. Astfel, a spune „mai inferior” revine la a spune „mai mai jos”, ceea ce e pleonastic.
În rest, cred că trebuie să ne păstrăm libertatea de a exprima toate nuanţele pe care le credem de cuviinţă.
În texte medievale latine putem găsi, de exemplu, cuvântul „perfectius”, care înseamnă „mai perfect”. Când ceea ce vrei să exprimi este că există diferite grade de perfecţiune, aceasta este modalitatea de a o face.
La fel şi cu „mai special”. Când ţi se spune că eşti special se trimite, metaforic, fireşte, la distincţia gen-specie. Cel „special” nu este „general” adică are o determinare mai mare, este mai aproape de unicitatea „particularului” (animal-om-Ionel). „Mai special” presupune un grad superior de specificitate. Astfel, acel „foarte specială” împins la consecinţele sale ultime presupune un „eşti unică”. Ceea ce, mă gândesc, nu e chiar aşa de rău.
Dar adjectivul sigur? Poti fi foarte sigur de ceva ? Adica daca esti sigur mai poti fi foarte sigur?
Intotdeauna am avut o problema cu superlativul relativ si absolut. Din punctul meu de vedere, superlativul absolut ar trebui sa fie : cel mai …. etc si cel relativ ar trebui sa fie cel cu: foarte..etc Ce zici, Vio?
Si eu cred la fel . Parca ar trebui sa fie invers