Unul dintre darurile cele mai mari ale vieţii este claritatea. Totuşi, ea vine la pachet, mai întâi, cu apele tulburi, pentru ca apoi, pentru cei curajoşi, să se clarifice lucrurile.
Atât „problema”, cât şi claritatea sunt prietenele tale. Confuzia vine atunci când nu ne dăm voie să luăm lucrurile aşa cum sunt, pur şi simplu.
Şi, curios sau nu, acest lucru are loc şi în domeniul gramaticii.
Iar subiectul de astăzi (tot mai mulţi oameni îmi scriu şi mă întreabă de acest lucru) este despre nicio/nici o/niciun/nici un.
Aceste forme s-au scris într-un cuvânt mai demult, înainte de anul 1953. În vorbire nu se observă acest lucru. În scris… este altă poveste.
Ambele forme sunt corecte, însă în contexte diferite.
Şi începem. Înainte de asta, bea un ceai, creează-ţi o stare potrivită învăţării, eliberează-ţi mintea de griji ca să poţi asimila cu uşurinţă informaţia din acest articol.
Bine? 🙂
1. Scrii într-un cuvânt nicio/niciun atunci când ai cantitate zero, nimic.
Nu am nicio verişoară în Bacău.
Nu am niciun frate.
2. Se scrie în două cuvinte:
a) atunci când este negaţie repetată:
Nu văd nici o maşină, nici o persoană pe drum. E pustiu.
b) atunci când este numeral:
Câţi oameni ai văzut în cameră?
N-am văzut nici unul, nici doi, nici trei.
N-am auzit nici un cântec, nici mai multe.
c) atunci când între „nici” şi „o” se interpune „măcar”:
Nu am nici măcar o pisică să-mi ţină de urât.
d) atunci când în construcţia „nici o/nici un”, o şi un sunt articole nehotărâte:
Maria nu este o fată neştiutoare şi nici o persoană uşor de păcălit.
Cam asta este pentru azi. Sper să-ţi fie de folos şi, ca să ţii minte mai bine, gândeşte-te că nicio/niciun se scriu legat atunci când e cantitate zero, nimic, deloc.
Cu drag,
Vio
Extrem de folositor. Clar, concis. Mulţumesc tare mult.
Mulţumesc! 🙂
O problema foarte sensibila, asa e.
Eu am o nelamurire cu acest caz: „N-am auzit nici un cântec, nici mai multe”. De cele mai multe ori nu urmeaza o completare de genul „nici mai multe” ca sa te ajute sa observi ca este numeral. Astfel ca, dand-o la o parte, din context deduci ca nu ai auzit nimic, deci „N-am auzit niciun cântec”, nu?
Da, Alex! 🙂
O zi minunată!
Doamne, Dumnezeule ! Cât de frumos, de energic, de jucăuş, de clar, explicaţi dumneavoastră marile şi micile ,,chichiţe” ale limbii noastre !
Nu cred că ar putea cineva să reproşeze ceva, în legătură cu explicaţiile pe care ni le oferiţi.
Vă trimit urările mele, aşezate într-un ,,coşuleţ”: sănătate, voioşie, perseverenţă, răbdare, credinţă, îngăduinţă faţă de noi, elevii dumneavoastră, bucurii cotidiene…
Zile frumoase
vă urează
Constantin Marin
Mulţumesc frumos pentru gândurile bune! 🙂
O zi excelentă!
„Niciun” si „nici o” sunt dilemele mele de mult timp, nu imi dadeam seama cum este corect sa scriu, am mai discutat si cu alte persoane subiectul, dar fiecare avea o parere radicala doar impreuna
Daca cineva credea ca limba romana nu avea nicio tampenie, iata ca acum are! Am scris corect?
Poate poate lingvistu’ lu’ peste inventatoru’ sa-mi precizeze cu ce simplifica aceasta regula limba romana.
Nu le este rusine lingvistilor romani cand pentru traducerea unui cuvant mono sau bisilabic din engleza sunt necesare una sau doua fraze in romana?
Sa nu radeti de scrirerea de chat sau de SMS, ca aceea e viitoarea limba romana si n-o s-o puteti stavili. Ea o sa sanctioneze toate exagerarile si inutilitatile din limba romana!
cred cu tărie, ca aceste lectii splendide ar fi utile si pentru profesorii de limba română, ar afla cum se poate explica clar,gramatica stfe ca,elevii sa fie instruiti corect!
Nu ai „nicio” şansă, dacă nu ştii „nici o” regulă…
… şi cred că nici o regulă nu ne împiedică să scriem şi în răspunsurile noastre (măcar aici) cu diacritice şi folosind corect semnele de punctuaţie! Alfel… nu putem pretinde nico mulţumire pentru modul ingenios în care ne sunt prezentate aceste reguli de bine-scriere!
Multumesc mult!
Invat cu multa placere.