Category Archives: Blog

Cum se zice? Înşală sau înşeală?

Dacă ar fi să considerăm literele oameni, şi ele au fraţi sau surori. Data trecută îţi spuneam de verbul „a aşeza”. Acum îţi povestesc despre verbul „a înşela” care se confruntă cu aceeaşi provocare, la persoana a III-a, singular şi plural. Înşală sau înşeală? Conjugarea lui este următoarea: Eu (mă) înşel Tu (te) înşeli El/ea […]

Cum schimbă sensul virgula înainte de „care”?

Am o prietenă care, de fiecare dată când mă vede, mă întreabă când scriu o carte despre virgule. Hehe, ce bine ar fi! „Eu mă mulţumesc şi cu o broşură, cu orice, numai să scrii ceva.” Dorinţa i s-a împlinit şi Moş Crăciun a venit mai devreme. 🙂 Cuvântul-cheie din acest articol este „care”. Se […]

Dă-mi o literă înapoi şi eu îţi dau un zâmbet! :) noştri vs. noştrii

„Noştri sau noştrii? Din viteză sau ignoranţă, aşa scriu unii.” Acesta este mesajul care m-a făcut să scriu despre subiectul ăsta. Voiam să scriu mai demult despre „noştri”, dar am sperat că se va rezolva de la sine. Am sperat degeaba. 🙂 Şi acum aş vrea să revin asupra mesajului primit. „Din viteză sau ignoranţă.” […]

Oamenii este frumoşi (acord gramatical)

Totul este conectat. Noi, oamenii, suntem conectaţi, deşi nu ne dăm seama. Fiecare fir de iarbă este la locul lui. Fiecare frunză este cu un rost. Fiecare sunet, literă, pas, mişcare înseamnă ceva. Armonia există peste tot. Eh… şi se mai întâmplă uneori să călcăm pe alături. Ce se întâmplă atunci? Se destramă conexiunea. Ştii, […]

Viaţa e frumoasă fără virgule,(?) SAU nu?

Dacă îţi dai voie, fiecare clipă este o provocare, indiferent de vârstă, situaţie, loc. Pentru mine, aproape fiecare articol sau e-mail primit se încadrează la capitolul „provocări”. De ce? La prima vedere, poate părea uşor. Scriu despre o virgulă. Un cuvânt. O cratimă. Iar ce se vede pe site este în formă simplă. Până acolo… […]

Mă inervezi! Nu, cred că te enervez!

Se spune că detaliile fac diferenţa şi fericit este cel care are ochiul format, astfel încât să recunoască un detaliu, o subtilitate care să-l ajute într-o situaţie anume, făcând cea mai bună alegere în acel moment. Am auzit, pe când eram pe băncile şcolii, o povestioară despre cineva care, vrând să ştie toate cuvintele din […]

„Î-ţi place să înoţi?” Nu ştiu, scris aşa, mă mai gândesc!

Primesc azi un mesaj (neimportant, făcea publicitate la ceva) care suna în felul următor: „Î-ţi place să fii în trend vara asta?” Restul nici nu mai contează.   L-am şters şi mi-am amintit de toate situaţiile în care am întâlnit eu scris „î-mi”, „î-ţi”. Deci cum e, până la urmă, cu cratimă sau fără? Eu zic […]

Cum mi-a schimbat gramatica atitudinea faţă de viaţă

Eram în clasa a IX-a şi trebuia să învăţ la biologie „de-mi săreau capacele” (după cum spuneam eu atunci). Era o corvoadă pentru mine, ca o armată de războinici care înaintau, cu tot felul de arme, iar eu nu aveam puterea să mă apăr. Neputinţa mea mi-a trezit un sentiment de ură faţă de tot […]

Limba română condimentată cu perfectul simplu (II)

Continuăm seria verbelor întregi la minte, cu terminaţii, şi vorbim de perfectul simplu. Dar, înainte de a trece la treabă, vreau să le mulţumesc tuturor celor care mi-au scris şi m-au încurajat să scriu mai departe, fiindu-le utile informaţiile date de mine. Printre e-mailurile primite, se află şi cel al lui G. care spune aşa: […]